17 – 30 aprilie 2014: „Zilele Muzicale Aniversare”
67 de ani de existenţă
a Filarmonicii de Stat “Oltenia” Craiova
JOI, 17 APRILIE 2014, ORA 19:00
Concert extraordinar de Paşti
DIRIJOR
CRISTIAN LUPEŞ
SOLIŞTI
CIPRIAN ION
flaut
CECILIA GANOVICI
soprană
DANIEL FILIPESCU
bariton
În program:
Doru Popovici: Poem bizantin, op. 33, nr. 1 (primă audiţie)
Antonio Vivaldi: Concertul în Do major pentru flaut piccolo, RV 443
Gabriel Fauré: Requiem în Re minor, op. 48
(pentru solişti, cor şi orchestră)
Îşi dau concursul
ORCHESTRA SIMFONICĂ ŞI CORALA ACADEMICĂ
ALE FILARMONICII “OLTENIA”
Maestru de cor: MANUELA ENACHE
* Preţuri bilete: 20 lei; 15 lei (elevi, studenţi, pensionari);
concert în abonament (3)
Dirijorul CRISTIAN LUPEŞ
Născut în anul 1976 într-o familie cu remarcabile preocupări umaniste (mama profesoară de muzică şi dirijor de cor, tatăl – licenţiat în filozofie şi literatură), Cristian Lupeş şi-a început studiile universitare la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, obţinând mai apoi licenţa în fizică şi chimie la Universitatea Bucureşti (1998) cu tema “Particule elementare”. În anul următor a devenit student al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti – Facultatea de Compoziţie, Muzicologie şi Pedagogie muzicală, secţia studii teoretice, pentru ca din 2001 să fie student al secţiei dirijat orchestră (clasa prof. Cristian Brâncuşi). După absolvirea cursurilor universitare (în anul 2006, lucrarea sa intitulându-se “Gustav Mahler – Simfonia I, Titanul”), a urmat studii de masterat la clasa conf. univ. dr. Petru Andriesei, obţinând Diploma de absolvire cu disertaţia “Anton von Webern, orchestraţia lucrării Fuga ricercata din Ofranda muzicală de Johann Sebastian Bach”. În perioada studenţiei şi-a îmbogăţit cunoştinţele de specialitate acumulând o importantă experienţă profesională (ca profesor de muzică, corist şi dirijor de cor). De asemenea, pe parcursul studiilor universitare s-a perfecţionat sub îndrumarea dirijorilor Horia Andreescu, Cristian Mandeal, Alexander Myrat, Seiji Ozawa. În domeniul artei dirijorale Cristian Lupeş s-a perfecţionat şi în cadrul cursurilor frecventate la Universität fur Musik und Darstelle Kunst – Viena (2004 şi 2005, cu prof. Vladimir Kiradjiev şi Mark Stringer).
În anul 2012 a obţinut titlul de doctor în muzică al Universităţii Naţionale de Muzică – Bucureşti (cu lucrarea “Parametrii ştiinţifici ai interpretării dirijorale”), îndrumat fiind de compozitorului şi prof. univ. dr. Liviu Dănceanu, devenind asistent universitar la Catedra de Muzicologie a Universităţii Naţionale de Muzică – Bucureşti. În acelaşi an a lansat seria de concerte sub genericul „Laureaţii Festivalului George Enescu 2011” – evenimente găzduite de mai multe filarmonici din ţară.
În anul 2001 a devenit colaborator al Agenției de Impresariat Artistic Artexim, al cărei obiectiv principal vizează organizarea Festivalului și Concursul Internațional “George Enescu”, fiind numit asistentul maestrului Seiji Ozawa, respectiv al maestrului Zubin Mehta (2003). Din anul 2007 colaborează direct cu Mihai Constantinescu, directorul executiv al Festivalului și Concursului Internațional “George Enescu”.
Ca dirijor, Cristian Lupeş a debutat la pupitrul Filarmonicii “Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea (fiind încă student în anul II), ulterior devenind un invitat obişnuit la pupitrul orchestrelor filarmonicilor din ţară. Dintre soliştii alături de care a concertat amintim pe Elisabeth Leonskaja, Rudolf Fatyol, Horia Mihail, Alexandru Tomescu, Andrei Licareţ, Răzvan Suma, Young Hee Lee, Horia Văcărescu, Verona Maier, Asya Safikhanova, Gabriel Croitoru, Horia Maxim, Francesco Ionaşcu, Ionuţ Pandelescu, Sergiu Cârstea, Nicolas Bourdoncle.
În anul 2007 a devenit director artistic şi dirijor al Cameratei “Dorin Teodorescu” a Teatrului Naţional de Operetă – Bucureşti, alături de care a consolidat o relaţie de colaborare cu totul specială, ce a culminat cu realizarea unei serii de nouă concerte sub titlul “Serile muzicale europene”. În această formulă a susţinut concerte la Bucureşti (Palatul Cotroceni, Teatrul Naţional de Operetă, Tinerimea Română, Centrul Cultural al MAI, Biserica Anglicană etc.), şi în ţară (Sala de concerte a Bibliotecii Municipale şi Casa de Cultură din Oneşti, Cercul Militar din Braşov). Abordând atât repertoriul clasic cât şi pe cel contemporan, în stagiunea 2008 – 2009 a dirijat Ansamblul de muzică contemporană “Archaeus” în concertele prezentate la Ateneul Român, Centrul de artă “Tinerimea Română” şi Universitatea Naţională de Muzică – Bucureşti etc.
În prezent, după un stagiu finalizat ca dirijor asistent la Bamberger Symphoniker – Bayerische Staatsphilharmonie (cu dirijorii Jonathan Nott şi Herbert Blomstedt), urmează programul de stagiu ca dirijor asistent al maestrului Marek Janovski într-un proiect gigant (10 opere de Wagner cu Rundfunk -Sinfonieorchester Berlin) şi se perfecţionează în Elveţia (la Tonhalle Orchester – Zürich, Orchestra “Suisse Romande” – Geneva, Orchestre de Chambre de Laussane) şi în Olanda (la Concertgebouw – Amsterdam), unde colaborează cu dirijori ca David Zinman, Bernard Haitink, Mariss Jansons, Andris Nelsons etc.
Anul acesta a debutat la pupitrul Filamonicii din Berna (Elveţia) şi a fost invitat să evolueze pe scena Festivalului Internaţional “George Enescu”.
Flautistul CIPRIAN ION
Ciprian Ion s-a născut în anul 1975 la Ploieşti. Chitara a fost instrumentul graţie căruia, la vârsta de zece ani, a făcut primii paşi în lumea muzicii. În cadrul Şcolii de Muzică din Ploieşti a studiat iniţial oboiul, apoi – cu începere din clasa a VII-a – flautul (a renunţat la un an şcolar petrecut la Liceul de Matematică – Fizică “Mihai Viteazul” din oraşul natal, pentru a se dedica cu seriozitate noii sale pasiuni – flautul).
Pe parcursul anilor de studiu în cadrul Liceului de Muzică a obţinut premii la concursurile naţionale de profil (Premiul al II-lea, 1992 şi Premiul I, 1993, 1994) şi a susţinut concerte ca solist al Filarmonicii “Paul Constantinescu”, sub bagheta dirijorilor Cristian Brâncuşi şi Paul Popescu. De asemenea, a participat la turnee în Danemarca, Franţa şi Anglia. În semn de recunoaştere a performanţelor sale artistice, Consiliul Judeţean Prahova i-a conferit artistului o Dimplomă şi Medalia pentru merite deosebite în activitatea muzicală.
Ciprian Ion a urmat cursurile Universităţii Naţionale de Muzică – Bucureşti, unde a studiat cu maeştrii Virgil Frâncu şi Ion Bogdan Ştefănescu; a avut şansa de a participa la cursurile de perfecţionare coordonate de muzicienii Pierre-Yves Artaud, Alexander Murray şi Enrico Canata.
Din anul 2000 îndeplineşte calitatea de artist instrumentist în Orchestra Simfonică a Filarmonicii “Oltenia”. Ciprian Ion mânuieşte cu egală dezinvoltură şi muzicalitate atât flautul “obişnuit”, cât şi flautul piccolo, impresionând prin sunetul frumos, tehnica bine pusă la punct şi abilităţile artistice remarcabile.
Soprana CECILIA GANOVICI
Soprana Cecilia Ganovici este absolventă a Universității Naționale de Muzică din București, unde a beneficiat de îndrumarea prof. Marina Mirea (canto) şi Bianca Manoleanu (lied-oratoriu).
La vârsta de 19 ani a devenit membră a Corului Academic Radio, ansamblu artistic de referinţă în peisajul muzicii româneşti, având prilejul să colaboreze cu reputaţi maeştri ai baghetei: Horia Andreescu, Christian Badea, Cristian Mandeal, Jin Wang, James Levine.
Pe parcursul carierei solistice a manifestat o deosebită preocupare pentru a se perfecţiona atât în domeniul interpretării creaţiei vocal-simfonice, cât şi în cel al muzicii de operă, îmbogăţindu-şi în permanenţă repertoriul şi diversificându-şi preocupările artistice.
A susţinut concerte la Sala Radio (alături de Romanian Radio Brass Quintet, Corul de Copii Radio, Bucharest Brass), la Filarmonicile din Piteşti, Bacău şi Ruse/Bulgaria, cântând sub bagheta dirijorilor Jin Wang, Tiberiu Oprea, Emmanuel Calef, Nayden Todorov.
Din repertoriul de operă abordat amintim: W. A. Mozart – „Nunta lui Figaro“ (rolul Susanna), „Flautul fermecat” (Pamina), „Răpirea din serai” (Constanze); G. Verdi – „Rigoletto” (Gilda), „Bal mascat” (Oscar); G. Donizetti – „Lucia di Lammermoor” (rolul titular), „Don Pasquale” (Norina); lucrări vocal-simfonice: J. Haydn – Oratoriile „Creaţiunea”, „Anotimpurile”; W. A. Mozart – „Requiem”, Motetul „Exultate, jubilate”; L. van Beethoven – Oratoriul „Iisus pe Muntele Măslinilor”; G. Fauré – „Requiem” ş. a.
Baritonul DANIEL FILIPESCU
“Così fan tutte… Daniel Filipescu ne apare ca un talent răscolitor, sub toate aspectele…” (Doru Popovici, emisiunea radiofonică de critică muzicală “Corespondenţe spirituale”);
“Premiera Livietta şi pungaşul… baritonul Daniel Filipescu dispune de un glas cald, ferm, adecvat prin acurateţe acestui teritoriu stilistic…” (Elena Zottoviceanu, Revista de citică muzicală)
Născut în anul 1975 la Bucureşti, Daniel Filipescu este absolvent al Universităţii Naţionale de Muzică din oraşul natal, Facultatea de Interpretare Muzicală, secţia canto (promoţia 1998, clasa lector univ. Eleonora Enăchescu); în 1999 a finalizat cursurile de studii aprofundate, susţinând disertaţia cu titlul “Roluri mozartiene încadrate în tipologia vocii de bariton”. De asemenea, a urmat cursuri de master în Germania (la “Johannes Gutenberg” Universität – Mainz, clasa prof. Claudia Eder) şi cursuri de perfecţionare în Italia (la Accademia Teatro alla Scala – Milano, sub îndrumarea sopranei Luciana Serra).
Activitate artistică: 1994 – recitalul “Voci tinere cântă iubirea”, Sala “George Enescu” a Universităţii de Muzică din Bucureşti; colaborare cu dirijorul Valentin Gruescu (evoluând ca solist în numeroase concerte corale); interpret al partiturilor solistice pentru bariton din lucrările vocal-simfonice “O, Salutaris” de C. Franck, “Stabat Mater” şi “Requiem” de G. Rossini, “Messa da Requiem” de G. Verdi; între anii 1994 – 1996 a colaborat cu lector univ. Dan Racoveanu, evoluând ca solist în concertele „Kantatenabent”, „Laudate Domini”, „Cantate Domino”; 1995 – colaborare cu Orchestra de Cameră Radio pentru concertul “Podiumul Laureaţilor” (dirijor Ludovic Bács) desfăşurat în Sala “Mihail Jora” a Radiodifuziunii Române (eveniment organizat sub patronajul Clubului România – Unesco şi al Societăţii Române de Televiziune), colaborare cu Orchestra Liceului de Muzică „Dinu Lipatti” – Bucureşti (dirijor Nicolae Racu) pentru concertele susţinute cu „Requiem-ul” de G. Fauré în Franţa (Pont Givart, Langres, Chevillon) şi la Bucureşti (Ateneul Român, Palatul Parlamentului) şi colaborare cu maestrul Paul Popescu şi Deutsches Theater – München (turneu de 18 spectacole cu opereta “Liliacul” de J. Strauss, prezentate în Franţa, Germania, Austria şi Elveţia); între anii 1995 – 1999 a colaborat cu Operettenbühne – Viena pe durata a 70 de spectacole susţinute în Germania, Austria, Elveţia, Luxemburg, cu operetele “Masca albastră” de F. Raymond şi “Contesa Maritza” de F. Lehár (dirijor Heinz Helberg); 1996 – colaborare cu regizorul Hero Lupescu în spectacolele “Così fan tutte” de W. A. Mozart (rolul Guglielmo) şi “Hello, Dolly” de J. Herman (rolul Cornelius Hackl) – dirijor Constantin Petrovici; 1997 – recitalul „Colinde” (sala „Chopin” a Universităţii Naţionale de Muzică – Bucureşti) şi participare alături de prof. Grigore Constantinescu la recitalul „Universul Muzicii Vocale” desfăşurat la Sala “Dalles” – Bucureşti; 1998 – recitalul „Compozitori ruşi” susţinut la Ambasada Rusiei din Bucureşti (arii din Opera „Evgheni Oneghin” de P. I. Ceaikovski), participare la festivitaţile franceze “Beaumarchais – 20 ans après” – prilej cu care a interpretat rolul Contele Almaviva din opera “Nunta lui Figaro” de W. A. Mozart (regia Horia Balint, dirijor Cristian Alexandru Petrescu); 2000 – turnee în Japonia (16 spectacole în Osaka, Tokio, Nagasaki, Nagano, Fukuoka, Okinawa, Fuji, Otsu, Oita, Niigata, Yokohama, Matsudo, Nerima, Tama etc.) şi Germania (10 spectacole în Luisenburg-Festspiele, cu opereta “Văduva veselă” de F. Lehár (rolul Kromov); 2001 – colaborare cu dirijorul Voicu Enăchescu şi Corul de cameră “Preludiu” pentru concertul susţinut în Sala “Mihail Jora” a Radiodifuziunii Române; 2001 – recitalul “Anotimpul Speranţelor” susţinut la Parlamentul României pentru Clubul Parlamentarilor Români “Ion Raţiu„, colaborare cu Opera Comică la realizarea spectacolului “Livietta şi Pungaşul” de G. B. Pergolesi (regia Traian Săvinescu, dirijor Iurie Florea) şi participare la turneul de concerte întreprins de Orchestra Simfonică şi Corul Filarmonicii „George Enescu” în Spania (Madrid, Bilbao, Barcelona, Valencia, Murcia); 2002 – debut pe scena Operei Naţionale Române – Bucureşti (rolul Morales din opera “Carmen” de G. Bizet, regia Marina Emandi-Tiron, dirijor Cornel Trăilescu), evoluţii solistice în spectacolele cu operele “Bărbierul din Sevilla” (rolurile Fiorello şi Ofiţerul), “Faust” (Wagner), “Madama Butterfly” (Prințul Yamadori), “Tosca” (Sciarone), “Traviata” (Marchizul d’Obigny),“Rigoletto” (Marullo),“Don Giovanni” (Masetto); 2003 – colaborări cu Teatrul “Oleg Danovski” din Constanţa (spectacolul cu opera “Madama Butterfly” – rolul Prinţului Yamadori) şi cu Teatrul Liric “Elena Teodorini” din Craiova (spectacolul cu opera “Carmen” – rolul Morales), participare la Nice (Franţa) la Festivalul “Les Temps Musicaux” (spectacolul cu opera “Madama Butterfly”, prezentat în colaborare cu Orchestra Naţională Radio – Bucureşti, dirijor Amaury du Closel, pe scena Théâtre de Verdure de Ramatuelle), recital de Crăciun “Joy to the World” susţinut în Antwerpen (Belgia); 2004 – participări la Festivalul Internaţional de la Sibenik/Croaţia (spectacolul cu opera “Domnul Bruschino” de G. Rossini – rolul Filiberto) şi la turneul întreprins de Opera din Braşov în Sicilia (Segesta, Enna, Agrigento, Palermo) – spectacole cu operele “Traviata”, “Bărbierul din Sevilla”, “Tosca”; 2006 – recital de lieduri la clasa profesorului Burkhard Schaeffer (cu ciclul de lieduri „Don Quichotte à Dulcinée” de M. Ravel), participare în Germania la premiera operei “Il Burbero di buon cuore” de V. Martín y Soler (rolul Dorval) – spectacol realizat la Theater Rudolstadt (regia Georges Delnon, dirijor Oliver Weder); 2011 – evoluţie în spectacolul “A stormy night” realizat în S. U. A. (Teatrul “The Town Hall New York City”); 2012 – participare la spectacolul “The MAGIC of MUSIC” prezentat în Kuweit (cu sprijinul Ambasadei României), Mumbai (India) şi Colombo (Sri Lanka); 2013 – evoluţie ca solist în concertul vocal-simfonic cu “Requiem für Auschwitz” de Roger Moreno-Rathgeb (Berliner Philharmoniker, dirijor Riccardo M. Sahiti).
Compozitorul DORU POPOVICI
(n. 1932)
Interesul pentru studiul vechii muzici româneşti l-a îndreptat pe Doru Popovici spre valorificarea câtorva motive melodice bizantine, psaltice, astfel că în perioada 1967 – 1968 a scris “Poem bizantin” (“Omagiu Mănăstirii Arnota”), op. 33, nr. 1, compus pe teme din secolele X-XI.
Prima audiţie a lucrării a avut loc în anul 1969, la Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti.
„Poem bizantin sau Omagiu Mănăstirii Arnota se înscrie în ultima mea perioadă de creaţie. Limbajul diatonic şi modal, eterofonia, orchestraţia sobră (ce aminteşte de renascentistul Gabrielli) şi forma sa laconică, toate acestea conturează o muzică de o grandoare austeră şi hieratică.” (Doru Popovici)
“Muzica Bizanţului nu cunoştea ceea ce numim armonie. Ea era ca şi muzica imnurilor antice, monodică. Fiică a tradiţiei clasice, ea a cunoscut doar ritmul profesional, acea blândă maiestate, acea severitate senină pe care statuarii antici o înscriau în frizele templelor. Bizanţul a dăruit însă monodiei clasice o varietate, o plenitudine fără seamăn de ritmuri. Nuanţele unei bogate armonii par a stărui ascunse în firul ceresc, de infinite lungimi, al cântării bizantine, al istoriei muzicii și esteticii muzicale.” (Dan Botta, “Teme bizantine”)
Compozitorul ANTONIO VIVALDI
(1678 – 1741)
Vivaldi a compus câteva zeci de concerte pentru vioară solo şi orchestră (în total 72), de obicei inventariate în volume (opus-uri), precum şi un şir de concerte pentru două, trei şi patru viori. Cel mai cunoscut volum rămâne op. 8, “Il Cimento dell’armonia e dell’invenzione” (datat 1725), primele cinci lucrări fiind definitorii pentru muzica programatică-ilustrativă (primele patru concerte purtând numele “Le quatro staggioni”, iar al cincilea – “La tempesta di mare”. Vivaldi a scris peste 400 de concerte pentru diverse instrumente solistice: vioară, violoncel, flaut, oboi, mandolină, orgă.
Concertul în Do major pentru flaut piccolo şi orchestră, RV 443 (înscris în programul concertului din această seară) reprezintă un aranjament realizat în anul 2012 de Mike Magatagan. Din punctul de vedere al discursului muzical lucrarea nu se deosebeşte de compoziţiile similare ale lui Vivaldi.
Flautul piccolo (flautul mic sau piculina) face parte din grupul flautului transversal (flauto traverso), alături de flautul alto şi flautul bas. De obicei piculina este utilizată în orchestră “în momentele de culminare sonoră şi, uneori, ca solistă în pasaje de zburdălnicie voioşie, caricatură” (Alexandru Paşcanu); ea emite cele mai acute (înalte) sunete dintre toate instrumentele orchestrei. În registrul mediu timbrul flautului piccolo este luminos, lejer, strălucitor, puternic în acut, pentru ca în supraacut să “izbucnească” strident, pătrunzător.
Concertul în Do major este structurat în trei părţi, în distribuţia orchestrală regăsindu-se cvintetul de coarde (vioara I, vioara a II-a, viola, violoncelul/contrabasul) şi clavecinul. De o pregnantă simplitate şi transparenţă, pe cât de “lejeră”, pe atât de atractivă ca sonoritate şi aplomb interpretativ se dovedeşte lucrarea. Instrumentul solist evoluează pe două planuri distincte: ca instrument de tutti, potenţând (la octavă) “pledoaria” viorilor prime (uneori şi a celor secunde) şi ca veritabil solist pe parcursul pasajelor de elocvent aspect virtuozic (şiruri neîntrerupte de şaisprezecimi îmbogăţite cu triluri “suspendate”).
Compozitorul GABRIEL FAURÉ
(1845 – 1924)
Fauré a schiţat primele măsuri ale Requiem-ului în 1887. Spre deosebire de mulţi alţi compozitori ce au pus în valoare acest gen componistic, Fauré nu a intenţionat nicidecum să creeze lucrarea sa în semn de veneraţie pentru dispariţia vreunei persoane dragi, deşi mama sa a trecut în nefiinţă chiar în perioada de elaborare a Requiem-ului, iar tatăl său decedase deja de doi ani.
Prezentată în primă audiţie la 16 ianuarie 1888, lucrarea era iniţial structurată în cinci părţi distincte: Introit et Kyrie, Sanctus, Pie Jesu, Agnus Dei şi In Paradisum. Pentru interpretarea compoziţiei sale, Fauré avea nevoie de un cor mixt (remarcându-se, în mod special, partidele de tenori şi başi), o soprană solo, orchestră de coarde în registrul grav (viole, violoncele şi contrabasuri), harpă, timpani şi orgă, precum şi intervenţia solistică a unei viori pe parcursul mişcării Sanctus. În 1889 a mai adăugat încă două părţi capodoperei sale, Offertoire şi Libera Me (finalizată în urmă cu 18 ani pentru bariton cu acompaniament de orgă). De asemenea, Fauré a extins componenţa ansamblului orchestral (adăugând corn, trompetă şi trombon), potenţând şi rolul soliştilor prin includerea vocii de bariton. În această versiune, Requiem-ul a fost audiat pentru prima dată în incinta bisericii pariziene Sainte Marie-Madeleine, în ianuarie 1893.
Însă editorul compozitorului i-a solicitat acestuia o versiune încă mai amplă, iar în această formulă Requiem-ul a fost prezentat în primă audiţie la Trocadéro, în iulie 1900 (celebrul palat ce a găzduit, în acelaşi an, Expoziţia Universală de Artă). În această nouă versiune a lucrării se disting cu precădere grupul viorilor şi instrumentele de suflat, recent ataşate distribuţiei orchestrale, dar, după opinia unor discipoli ai compozitorului, se vehicula ipoteza că nu Fauré ar fi revizuit partitura orchestrală, ci unul dintre studenţii săi de la acea vreme.
Dată fiind experienţa artistică acumulată de-a lungul activităţii sale de organist şi dirijor de cor, Fauré a fost permanent preocupat să inoveze tradiţia componistică în domeniul muzicii sacre, vizând un stil cu totul diferit de canoanele bel canto-ului operistic (gen ce se bucura de o mare popularitate la Paris) şi intenţionând să ignore influenţele romantice specifice spaţiului cultural german, ce dominau evoluţia artelor în Europa celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. În acest sens, se poate afirma că Fauré a inaugurat o veritabilă şcoală componistică franceză, a cărei identitate estetică se diferenţiază clar de celelate tendinţe ale epocii, determinând evoluţia curentului impresionist în care au excelat Debussy şi Ravel. Cert este că majoritatea compozitorilor se limita la o scriitură orchestrală amplificată progresiv, cu un angrenaj instrumental şi ornamentaţie excesive, adesea complicate inutil şi supraîncărcând frazarea discursului melodic. În contrast, Fauré a optat pentru ansambluri orchestrale mai mici şi pentru economia mijlloacelor de expresie artistică, reducând drastic distribuţia instrumentală până la excluderea definitivă a viorilor şi instrumentelor de suflat (aşa cum elaborase iniţial partitura Requiem-ului). Compozitorul prefera tonalităţi cu expresivitate mai intimă, profund interiorizată, spre deosebire de contemporanii săi tributari spiritului eroic, marţial ce defineşte creaţia lui Berlioz, Wagner ş. a. Requiem-ul, pe toată întinderea sa, nu conţine mai mult de 30 de măsuri ce necesită interpretarea în fortissimo, nuanţa prevalentă fiind cea de mezzoforte. Ca replică la stereotipurile stilistice manieriste, perpetuate de către ceilalţi compozitori, Fauré utilizează cu subtilitate progresiile ritmice, nuanţele cromatice şi armoniile rafinate spre a obţine efectul psihologic dorit.
Într-un fel, stilul lui Fauré se caracterizează totuşi prin unele paradoxuri: de pildă, se remarcă un raport straniu între libertatea şi controlul discursului muzical. În creaţiile sale pentru pian, în lucrările vocale, ca şi în ceea ce priveşte muzica de cameră, frazarea sugerează o anumită eliberare de tirania clasicizantei „măsuri de aur” de patru timpi (a căror alternanţă de accente se derulează în secvenţele metrice „puternic, accentuat / slab, neaccentuat / puternic / slab”. Sursele de inspiraţie melodică pentru Requiem rezidă în simplitatea austeră a imnurilor gregoriene, de la care Fauré a preluat cu discernământ critic unele trăsături, ştiind exact ce-şi doreşte pentru lucrarea sa. Extrem de atent în privinţa specificaţiilor ritmice şi melodice, autorul a conferit o atenţie specială marcajelor suplimentare inserate în partitură, învestindu-le cu valenţe expresive deosebit de relevante. Mai mult, chiar dacă autorul Requiem-ului francez s-a detaşat de particularităţile limbajului muzical specific romantismului german, totuşi nu a fost ignorată covârşitoarea influenţă a lui J. S. Bach şi L. van Beethoven. Fauré a utilizat textul liturgic standardizat în limba latină, pe care l-a adaptat însă, adăugând sau omiţând unele cuvinte sau fraze, în funcţie de configuraţia melodică dorită.
Ca şi J. Brahms în Requiem-ul german, compozitorul francez se raporta la conceptul filosofic de „moarte” în termenii de „fericită eliberare şi continuă aspiraţie la nemurire, mai degrabă decât a asocia moartea cu suferinţa despărţirii de zădărnicia existenţei terestre”. Într-un interviu realizat de Louis Aguettant la 12 iulie 1902 şi reeditat în 1954 de publicaţia „Comoedia”, G. Fauré mărturisea: „Se poate spune că Requiemul meu nu exprimă teama de moarte, cineva chiar receptându-l ca pe un fel de „cântec de leagăn” al trecerii în nefiinţă… referitor la Requiem, probabil că m-am gândit instinctiv la posibilitatea de a scăpa de ceea ce consideram a fi „adecvat” şi „conform uzanţelor solemne”, după atăţia ani de participare la oficierea serviciului religios pentru slujbele de înmormântare, pe vremea când eram organist. Învăţasem deja tot ritualul pe dinafară. Şi voiam să compun ceva diferit.”
Urmându-şi principiile inovatoare, G. Fauré a reuşit să evidenţieze o altă viziune asupra ideii de „moarte”, căreia i-a ataşat mai degrabă un sens metafizic supus metamorfozelor perpetue ale spiritului uman, dincolo de accepţiunea pur religioasă, dogmatică, înţelegând prin „stingere” o treaptă de înălţare eliberatoare. De altfel, noţiunea religioasă creştină de „requiem”, constituie adevăratul leitmotiv conceptual al lucrării, fiind cuvântul de început şi de sfârşit al existenţei; acest cuvânt-sentinţă inaugurează şi închide, totodată, cercul atâtor suferinţe, speranţe, (dez)iluzii şi îndoieli ce pecetluiesc fragila condiţie umană.
PROGRAMUL DE CONCERTE
AL FILARMONICII „OLTENIA”
PERIOADA 23 – 30 APRILIE 2014
17 – 30 aprilie 2014: „Zilele Muzicale Aniversare”
67 de ani de existenţă
a Filarmonicii de Stat “Oltenia” Craiova
MIERCURI, 23 APRILIE 2014, ORA 19:00,
SALONUL „MINERVA”
Recital de harpă susţinut de ROZALIA PATAKI
În program:
Marţian Negrea: Povestioară
Nikolai Titov: Mazurka
Johann Sebastian Bach: Sarabandă
Sergiu Natra: „Open to me the gates of righteousness”
(„Deschide-mi porţile dreptăţii”)
din „A book of hebrew Songs”
(„Culegere de cântece evreieşti”)
Jeremiah Clarke: „Chaconne”
Wolfgang Amadeus Mozart: „Glissando Waltz” – „La tartine de beurre”
(aranjament pentru harpă de Mildred Dilling)
John Thomas: „Mon songe”
Scott Joplin: „The Entertainer”
Skaila Kanga: Waltz; Spanish Dance
Johannes Brahms: Vals
Skaila Kanga: Love Song; Rustic Dance
Carmen Petra-Basacopol: „Clopotele”
Carlos Salzedo: Tango
* Preţuri bilete: 10 lei; 5 lei (elevi, studenţi, pensionari)
JOI, 24 APRILIE 2014, ORA 13:00
„Ziua porţilor deschise” la Filarmonica „Oltenia”
Iubitorii muzicii sunt invitaţi să participe gratuit la repetiţiile orchestrei simfonice, în limita locurilor disponibile în sala de concerte.
DIRIJOR: VALENTIN DONI
Selecţiuni din programul concertului – 25 aprilie:
J. Haydn, Fr. Chopin, J. Brahms
VINERI, 25 APRILIE 2014, ORA 19:00
CONCERT DE CONCERTE
în parteneriat cu Asociaţia Interculturală Româno-Coreeană
ORCHESTRA SIMFONICĂ A FILARMONICII „OLTENIA”
DIRIJOR: VALENTIN DONI
SOLIŞTI: MELANIE BOURDONCLE,
NICOLAS BOURDONCLE (pian) – FRANŢA,
YOON-HEE KIM (vioară) – COREEA DE SUD
În program:
Joseph Haydn: Concertul în Re major
pentru pian şi orchestră, Hob. XVIII:11
Frédéric Chopin: Concertul nr. 1 în Mi minor
pentru pian şi orchestră, op. 11
Johannes Brahms: Concertul în Re major pentru vioară şi orchestră, op. 77
* Preţuri bilete: 15 lei; 10 lei (elevi, studenţi, pensionari);
concert în abonament (4)
LUNI, 28 APRILIE 2014, SALA „FILIP LAZĂR”, ORA 12:00
Filarmonica de Stat „Oltenia” – Istorie şi contemporaneitate
Întâlnire colocvială a melomanilor cu foşti directori şi actualul manager
MIERCURI, 30 APRILIE 2014, ORA 19:00
Stagiunea de muzică de cameră
Recital susţinut de pianistul ADRIAN RADU
În program:
Ludwig van Beethoven: Sonata în Do major nr. 21, op. 53, „Waldstein”
Frédéric Chopin: Studiul, op. 10, nr. 4 (Do diez minor)
Studiul, op. 10, nr. 5, „Black Keys” (Sol bemol major)
Studiul op. 10, nr. 8 (Fa major)
Balada nr. 1, op. 23 (Sol minor)
Franz Liszt: Studiul nr. 3 în Sol diez minor “La Campanella”
(„Clopoţelul”) din „Grandes études de Paganini”
Studiul nr. 6 în La minor din „Grandes études de Paganini”
Rapsodia ungară nr. 11 (La minor)
Rapsodia ungară nr. 2 (Do diez minor)
* Preţuri bilete: 10 lei; 5 lei (elevi, studenţi, pensionari)
