Conform teoriei generale a relativitatii, o masa i miscare creeaza, pe langa campul gravitational obisnuit, si un camp aditional, numit camp gravitomagnetic. Acest camp a fost acum masurat pentru prima data si, spre stupefactia oamenilor de stiinta, s-a dovedit a fi de nu mai putin de o suta de milioane de trilioane de ori mai mare decat prevede teoria lui Einstein.
Acest camp gravitomagnetic este similar cu campul magnetic produs de o sarcina electrica in miscare (de unde si denumirea "gravitomagnetic" analoaga cu "electromagnetic"). De exemplu, o sarcina electrica ce se misca printr-o bobina produce un camp magnetic – o asemenea bobina se comporta ca un magnet. In mod similar campul gravitomagnetic poate fi produs de o masa care se misca in cerc. Ceea ce este sarcina electrica pentru electromagnetism este masa pentru teoria gravitatiei (teoria generala a relativitatii).
Un titirez care se invarte cantareste mai mult decat acelasi titirez stand nemiscat. Cu toate acestea, conform teoriei lui Einstein, diferenta este neglijabila. Ar trebui sa
fie atat de mica incat nici nu o putem masura. Insa acum oamenii de stiinta de la Agentia Spatiala Europeana, Martin Tajmar, Clovis de Matos si colegii lor, au masurat-o. Initial nici nu le-a venit sa creada rezultatul.
"Am facut mai mult de 250 de experimente, am imbunatatit dispozitivul experimental de-a lungul a trei ani si am discutat validitatea rezultatului timp de 8 luni inainte de a face acest anunt. Acum suntem siguri de masuratoare", a spus Tajmar. Ei spera ca acum alti fizicieni vor face si ei alte versiuni ale experimentului pentru a fi absolut siguri ca ceea ce au masurat este intr-adevar campul gravitomagnetic si nu altceva. Aceasta ar putea sa fie primul indiciu de natura empirica despre cum sa fie unificate mecanica cuantica si teoria generala a relativitatii.
"Daca este confirmat, acest experiment e de o importanta majora," a spus Tajmar. "Ne deschide noi mijloace pentru a investiga relativitatea generala si consecintele ei in domeniul cuantic."
Experimentul a implicat un inel dintr-un material superconductor rotindu-se de 6500 de ori pe minut. Conform teoriei cuantice, un superconductor care se roteste trebuie sa produca un mic camp magnetic. Problema era ca experimentele lui Tajmar si de Matos cu superconductoare in rotatie nu se potriveau cu teoria – cu toate ca mecanica cuantica face in toate celelalte privinte predictii care au fost verificate cu o precizie impresionanta. Tajmar si de Matos s-au gandit atunci ca poate teoria cuantica nu era gresita pana la urma ci ca poate exista un alt efect care se suprapunea pe experimentul lor, un efect pe care il neglijau.
Ce putea fi acest efect? Ei s-au gandit la campul gravitomagnetic – faptul ca titirezul care se invarte exercita o forta gravitationala mai mare. Asadar, au plasat in jurul superconductorului rotitor o serie de senzori de acceleratie extrem de sensibili pentru a masura daca acest efect chiar exista. Si au obtinut mai mult decat se asteptau!
Cu toate ca acceleratia gravitationala produsa de conductorul in rotatie si masurata de senzori a fost de 100 de milioane de ori mai mica decat atractia gravitationala a Pamantului, ea este oricum de o suta de milioane de trilioane de ori mai puternica decat era de asteptat conform teoriei lui Einstein. Ei nu se asteptau ca senzorii sa masoare ceva.
Acum nu mai ramane "decat" de dezvoltat si teoria corecta si de a vedea in ce masura teoriile candidate la "marea teorie unificata", precum teoria stringurilor, reusesc sa descrie corect acest experiment. Acest experiment mai arata si faptul ca undele gravitationale ar trebui sa poata fi detectate mult mai usor decat se credea.