Teoria universului electic

Recentele descoperiri au uimit oamenii de stiinta. Cunostintele populare actuale inca nu reusesc sa explice fenomenele pe care le observam in prezent. Teoria thunderbolts priveste dintr-un nou punct de vedere universul incercand sa explice anumite fenomene inca neintelese pana in prezent. De la cea mai mica particula pana la cea mai mare formatiune galactica o retea de circuite electrice leaga toata natura, aranjand galaxii, alimentand stele, dand nastere la planete si in lumea noastra controland fenomenele meteorologice si dand viata organismelor biologice. Nu exista portiuni isolate intr-un univers electric.

“Today, nothing is more important to the future and credibility of science than liberation from the gravity-driven universe of prior theory. A mistaken supposition has not only prevented intelligent and sincere investigators from seeing what would otherwise be obvious, it has bred indifference to possibilities that could have inspired the sciences for decades."

David Talbott and Wallace Thornhill

Vizionati un filmuletul interesant despre aceasta teorie aici

Mesaj iniţiat de niteluzr

Doar nu vrei sa insinuezi ca planetele ar gravita in jurul soarelui datorita unor sarcini electrice?! Iti amintesc ca avem si noi sateliti pusi pe orbita pamantului si nu sunt deloc incarcati cu sarcini electrice. Aici e vorba de gravitatie.
Referitor la atomi, modul cum arata un atom nu stie nimeni. La chimie, in liceu, daca esti atent la titlu, se studiaza modelul atomic Bohr. Adica e un model construit de Bohr. El a presupus ca asa ar trebui sa arate un atom, in urma comportarilor la diferite teste. Momentan, modelul Bohr pare a corespunde testelor, insa, pe viitor nu se stie...
Si asa, modelul atomic nu prea seamana deloc cu un sistem solar... in atom electronii sunt asezati pe orbitali (acele benzi de energie de care ziceai tu), care nu prea sunt ovale, asa cum sunt orbitele planetelor...

Planetele graviteaza ca urmare a unor campuri magnetice nu electrice. Fortele de atractie intr-un atom sunt date de sarcini electrice care respecta aceiasi formula ca si fortele gravitationale singura diferenta fiind faptul ca gravitatia exercita doar forta de atractie spre deosebire de sarcina couloumb care poate fi de atractie sau de respingere. Satelitii aia de care zici sunt incarcati cu sarcini electrice..ca altfel nu ar mai transmite informatii pe pamant . Totusi ma gandesc ca s-ar putea sa exista diferente de potential intre soare si pamant si ca urmare aparitia sarcinilor electrice, ca nu sunt legate la "ground" amandoua asta nu inseamna ca daca exista aceste sarcini electrice nu poate sa existe si camp gravitational.

Raspund doar la ultimele posturi (considerati-l offtopic daca vreti)...
Miscarea electronilor in jurul nucleului nu se face, daca vreti, nici pe orbite nici pe orbitali... Nu este batut in cuie, ca de altfel nici o teorie actuala sau trecuta (asa am citit eu undeva). Modelul planetar a fost elaborat de Bohr (cred), care a spus ca electronii orbiteaza in jurul nucleului ca planetele in jurul Soarelui. Acesta a fost un model clasic. Rutherford a observat niste nereguli si le-a corectat cu niste legi care exprima caracterul cuantic al atomului. Oricum aparitia fizicii cuantice a dat modelul cuantic al atomului. Electronii se misca pe orbitali, dar si putin prin afara lor, pentru ca de fapt orbitalii sunt regiuni din spatiu in care electronii este foarte probabil sa se afle. Si satelitii artificiali si planetele sunt tinute pe orbita de gravitatie. Relativitatea Generala spune ca aceasta este doar o manifestare a geometriei Universului.

adica pe scurt o planeta poti sa stii unde e un electron nu,decat sa presupui intr-o anumita zona,deci nu e explicat nimic...totul se sprijina pe nimic...nu cunoastem mai nimic dupa mine,de-asta ne si miram la tot pasul

In primul rand, in legatura cu pozitionarea electronului, totul se reduce din cate stiu eu in fizica cuantica la valuri de probabilitati, poate fi intr-un loc, in altul sau in amandoua IN ACELASI TIMP, la nivel cuantic insasi natura spatiu-timp este distorsionata. Pe masura insa ce revenim la nivele macroscopice, valurile de probabilitate converg catre un anumit punct. Teoretic este posibil ca un om sa poata trece literalmente printr-un zid, dar probabilitatea ca asta se sa intample este asa de mica incat ar trebui sa te lovesti toata viata de zidul respectiv si tot nu ai trece prin el. Teoriile actuale (fizica cuantica si relativitatea generala) explica perfect fortele naturii, ce-i drept nu intr-o singura teorie dar le explica. Unificarea acestora l-a eludat chiar pe Einstein, se pare ca teoria stringurilor (superstring theory) uneste fizica cuantica si relativitatea generala presupunand ca sub nivelul cuarcilor sunt stringurile, mici fire oscilante de energie, si daca un atom ar fi de dimensiunea sistemului solar, un string ar fi de dimensiunea unui pom de pe pamant, deci nu pot fi observate. In fine, asta e deja alta discutie, referitoare la 10-11 dimensiuni, dar nu cred ca trebuie sa incepem sa aiuram acum cu univers electric, etc cand relativitatea generala este probata, privind spatiul si timpul ca un tot unitar, gravitatia este defapt un efect al curburii acestei tesaturi al totului unitar spatiu-timp.

Ar fi interesant ca adevarul sa fie undeva la mijloc, adica energia electrica impreuna cu gravitatia sa asigure pozitia planetelor in spatiu...Daca exista doar atractie gravitationala nu inteleg de ce planetele urmeaza o traiectorie concentrica foarte logica in jurul soarelui, ca si cum ar urmari niste linii de camp si nu se comporta ca niste meteoriti care intra in campul de gravitatie al unei planete.

Mesaj iniţiat de adyyytzu

Ar fi interesant ca adevarul sa fie undeva la mijloc, adica energia electrica impreuna cu gravitatia sa asigure pozitia planetelor in spatiu...Daca exista doar atractie gravitationala nu inteleg de ce planetele urmeaza o traiectorie concentrica foarte logica in jurul soarelui, ca si cum ar urmari niste linii de camp si nu se comporta ca niste meteoriti care intra in campul de gravitatie al unei planete.

Pai meteoritii respectivi intra in campul de gravitatie al planetelor deoarece circula cu o viteza mare si nu mai descriu o traiectie eliptica, exista si coliziuni intre planete, chiar luna se presupune ca s-a creat din coliziunea Pamantului cu o alta planeta de dimensiunea lui Marte numita parca Orfeu Noi am avut parte de o multime impresionata de coincidente pe care le putem numi "noroc" care au permis aparitia vietii

Mesaj iniţiat de hero47

Pai meteoritii respectivi intra in campul de gravitatie al planetelor deoarece circula cu o viteza mare si nu mai descriu o traiectie eliptica, exista si coliziuni intre planete, chiar luna se presupune ca s-a creat din coliziunea Pamantului cu o alta planeta de dimensiunea lui Marte numita parca Orfeu Noi am avut parte de o multime impresionata de coincidente pe care le putem numi "noroc" care au permis aparitia vietii

Totusi nu sunt convins , Daca planetele descriu o traiectorie eliptica asta nu inseamna ca atractia continua ar face ca planetele sa aiba traiectorii din ce in ce mai apropiate de soare?

alta teorie despre univers...pare veridica...filmu frumos

cool poza