Odată citadela electrotehnicii românești, o parte din Electroputere Craiova a ajuns, astăzi, un soi de cutie de carton peticită cu folie, care-și spune mall. Totuși, bucuria este mare, pentru unii, tristețea – și mai mare, pentru alții, cei care au prins ”epoca de aur” a industriei craiovene, când sistemele energetic, feroviar și urban românesc erau concentrate în uzina fondată la 1 septembrie 1949.
De trei ani, sărbătoriți chiar zilele trecute, de când a fost tăiată panglica inaugurală, ElectroputereParc, adică mall-ul din Craiova, nu a reușit să se schimbe prea mult. Ca și-n prima zi a deschiderii, pe 9 decembrie 2011, exteriorul imensei hale este nefinalizat. Folia neagră face burți, umflată de curent, în geamurile neterminate, cocoloașe de celofan și resturi de cartoane și ambalaje ”dansează” în bătaia vântului, iar imaginea mall-ului se oglindește în bălți în zilele cu ploaie.
Circulă zvonul…
Dar, ce mai contează. Înăuntru e distracție, ce mișto – vorba cântecului. Magazine luxoase, cafenele, hipermarket-ul Auchan, iar la etaj fast-food-uri. Ar fi putut avea mall-ul și un spațiu amenajat pentru relaxare, dar circulă zvonul că etajul este prea translucid – subțire – ca să poată susține o droaie de craioveni care-ar vrea să vadă ba un film, ba să ia o gustare în miezul clădirii. Așadar, ideea unui cinematograf pare doar un vis frumos.
Singur, pe tarla!
Pe praful de afară, poate ar fi de înțeles de ce de trei ani nu se mai termină mall-ul cu care chiar să ne mândrim. Nu că ar fi un soi de elev olimpic la design, dar, măcar așa, că este singurul. Probabil că tocmai asta e problema, că nu are concurență, iar ambiția de a arăta ”ca la carte” ar fi doar una… prostească. Vorba poporului: ce bine e să fii singur pe tarla.