ANTONESCU GEORGE CRIN LAURENŢIU - Partidul Naţional Liberal

Crin Antonescu

Senator de Bucureşti
Ministrul Tineretului şi Sportului 1997 – 2000
Deputat de Tulcea
În funcţie
1992 – 2000
Deputat de Teleorman
În funcţie 2000 – 2004
Deputat de Bucureşti
În funcţie 2004 – 2008
Născut(ă) 21 septembrie 1959 (1959-09-21) (50 de ani)
Tulcea, România
Partid politic Partidul Naţional Liberal
Alma mater Universitatea din Bucureşti
Profesie Istoric


George Crin Laurenţiu Antonescu (n. 21 septembrie 1959, Tulcea) este un politician român, în prezent preşedintele Partidului Naţional Liberal (PNL). El este candidatul din partea PNL la alegerile prezidenţiale din România (2009). Este un membru al Senatului de la alegerile legislative din 2008. Între 1996 şi 2008, a fost un membru al Camerei Deputaţilor şi liderul delegaţilor din partid între 2007 şi 2008.


Antonescu s-a născut în Tulcea, Judeţul Tulcea într-o casă dezafectată. A fost crescut de tatăl său, care l-a încurajat să studieze la Facultatea de Istorie şi Filozofie la Universitatea din Bucureşti, pentru a deveni profesor de istorie. În 1985, a absolvit Universitatea Bucureşti, Departamentul Istorie-Filozofie. În urma atacurilor din partea jurnalistului Ioan T. Morar, Crin Antonescu a declarat că a repetat doi ani în timpul facultăţii, odată ca un gest de nonconformism faţă de sistemul comunist, şi a doua oară pentru că a dorit să ramână în Bucureşti alături de soţia încă studentă.


După absolvire în 1985, Crin Antonescu a intrat în academie, lucrând ca profesor de istorie în comuna Soleşti, judeţul Vaslui. Mai târziu s-a întors în Tulcea, continuându-şi activitatea academică în comuna Niculiţei până în 1989. Antonescu a lucrat ca şi curator pentru Muzeul de Istorie şi Arheologie din Tulcea din 1989 până în 1990, când şi-a reînceput activitatea academică la liceul "Spiru Haret" din Tulcea, înainte de a fi ales Deputat.

După ce a intrat în Partidul Naţional Liberal, Antonescu a ajutat la organizării ramurii din Tulcea a partidului. În 1995, a fost ales vicepreşedinte al PNL şi mai apoi, liderul delegaţiei liberale din Camera Deputaţilor, menţinând această funcţie pentru două mandate neconsecutive. În timpul activităţii sale din Camera Deputaţilor, a fost membru al Comisiei pentru educaţie, tineret şi sport, Comisia pentru afaceri externe şi Comisia de cultură, arte şi media A iniţiat un pachet de reforme, cea mai remarcabilă fiind renta viageră oferită atleţilor cu performanţe Olimpice semnificative.

Din 20 martie 2009, Crin Antonescu este preşedintele Partidului Naţional Liberal, şi candidatul oficial la preşidenţie din partea acestei formaţiuni. În urma unui sondaj efectuat în septembrie 2009, Crin Antonescu este situat pe locul 2 în preferinţele românilor pentru alegerile prezidenţiale din 2009.

Prima soţie a lui Antonescu s-a sinucis în 2004 din cauza suferinţei provaocată de cancer. Perechea are o fiică, Irina, născută în 2001. În iunie 2009, Antonescu a anunţat că se va căsători cu colega de partid, Adina Vălean, care a divorţat de soţul său cu un an înainte.

Atasata declaratia de avere

Numai Crin a încercat să fie egal cu propriile incompetenţe şi bovarisme. M-am întrebat adesea prin ce calităţi şi merite se legitimează candidatul liberal.

După şaptesprezece ani de somnolenţă în parlament, unde a lăsat mai puţine urme decât gâsca în apă, după o frenetică pasiune arătată în exclusivitate stângii, iată-l pornit în căutarea voturilor... de dreapta.

Aşa se face că, săptămâna trecută, s-a aflat în vestul României, întâlnind tot ce poate fi întâlnit: precupeţe, jurnalişti, pălmaşi liberali, snobi, studente şi studenţi. Spilcuit, controlându-şi dezinvolt vidul de idei, mai umflându- se, pe ici-colo, asemeni unui cimpoi la iarmaroc, Antonescu a călcat, totuşi, pe bec. Iată cum.

Până de curând, el a fost campionul absolut al neimplicării. De la absenţa fizică din parlament, la nulitatea stupefiantă a contribuţiilor legislative, la felul cum, în partid, a îmbrăcat mantia cenzorului, nefăcând nimic, dar taxându-i pe ceilalţi, el a dovedit un (ca să-l citez) „bun-simţ” oportunistic.

A ştiut întotdeauna să pară ceea ce nu e. Aşa s-a întâmplat şi la Timişoara. Ca să epateze, a scos de la naftalină patalamaua de dascăl, prezentându-se în faţa studenţilor în postura de... profesor. Universitar, se subînţelegea în contextul dat. Aşa anunţau „flyerele” generos răspândire prin amfiteatre, pe holuri, ba chiar şi prin dependinţele clădirii (asta à propos de ne-politizarea învăţământului!)

Şmecheria e grosolană: înţeleg strategia celor care voiau să-l „marcheteze” pe Crin în altă postură decât cea reală (politruc liberal), dar de ce a trebuit să îl bage pe gât studenţilor tocmai ca profesor?

Nu-i contestă nimeni diploma de la Facultatea de Istorie, dar, după cum aflăm din CV-ul de la Senat, dom’ Crin n-a mai păşit prin şcoală de prin 1992, decât, eventual, în postura de părinte... La fel de bine, ar fi putut să invoce şi mai vechea profesie de muzeograf, ori ipostazele de fotbalist, de purtător de cravată cu nod mic, jucător de şeptic şi oricare alta.

Miza era clară: el urma să se plaseze de la bun început, în raport cu studenţii, pe o poziţie de forţă. „A venit profesorul!” - cam acesta e mesajul subliminal transmis prin „fluturaşii” galben-albaştri care au dat apoi multă bătaie de cap femeilor de serviciu din universitate.

Că astfel de învârteli ieftine prind o dovedeşte uimirea încântată pe caream citit-o, într-o pauză, în glasul unui student care participase la întâlnirea candidatului liberal cu timişorenii: „Nu ştiam că e şi profesor!”. Aşadar, manipularea prinsese, pentru că nimeni nu-şi închipuia că în aula unei universităţi poate conferenţia un profesor de şcoală generală!

Cum nu discut politică în universitate, m-am abţinut de la orice comentariu. Dar mi-am pus, în gând, întrebarea: „Chiar, ce altceva o mai fi Crin?”. Că eu îl ştiu doar în postura de amic al lui Iliescu, de inamic al lui Băsescu, de obedient al lui Patriciu şi de maestru în a face exclusiv gesturi care ajută propriei cariere.

Nu m-am putut abţine să nu continui speculaţiile şi să mă întreb ce-ar scrie pe „fluturaşi” la vizita lui Antonescu într-un spital. Doctor(and)? Felcer? Pacient? Nu de alta, dar obsesia de a-şi pune, şi când e cazul, şi când nu e cazul, etichete în coada numelui mi se pare boală curată.

Nu ştiu ce le-a spus Crin studenţilor - inclusiv unora dintre studenţii mei. Dar ştiu ce l-aş fi întrebat eu. Prima întrebare: unde şi ce materii predă? A doua: cum se explică, la un bărbat atât de sigur pe sine şi pe metaforele sale, radicala schimbare de poziţie în legătură cu Bogdan Olteanu? Ce s-a întâmplat în scurtul interval în care ne asigura, pe un ton ce nu admitea ripostă, că nominalizarea pentru funcţia de viceguvernator e un succes, până la atacul la fel de violent, prin care se desolidariza enervat de omul pentru care îşi dăduse ritos acordul?

În fine, a patra: cum se explică faptul că în aproape două decenii de frecare a băncilor parlamentului - şi mai cu seamă în ultimele legislaturi, de când s-a împrietenit la cataramă cu pesedeii - s-a situat mereu în tabăra celor care sabotau încercările majore de modernizare a României?

De ce, fie el, fie partidul pe care-l conduce au comis faulturi grosonale şi la condamnarea comunismului, şi la prezentarea rezultatelor comisiei prezidenţiale pen tru reformarea statului, şi a aceleia pentru reforma sistemului politic şi constituţional, ba chiar şi a comisiei privind politicile din domeniul educaţiei şi cercetării?

Ce tupeu poate avea un profesor fugit de la catedră pentru a se înfăţişa, apoi, sub o titulatură pe care, prin fiecare gest al său, arată că o dispreţuieşte?

Neruşinarea şi impostura sunt piloni pe care se sprijină mare parte din actorii politici ai nefericitei noastre ţări. Dar la puţini dintre ei, ca la Crin Antonescu, aceste respingătoare boli lumeşti au reuşit să confişte întreaga fiinţă, de la privirea de-o înspăimântătoare fixitate, la acul de cravată.

Nu va trece multă vreme şi vom putea spune: niciodată n-a fost vidul mai deprimant şi norii mai sulfuroşi decât atunci când vorbea şi vorbea, şi vorbea Crin Antonescu. În toate ipostazele lui: ex-profesor, ex-muzeograf şi etern politruc.

Mircea Mihăieş
http://www.evz.ro/articole/detalii-a...-sau-politruc/