S-a folosit regimul Băsescu de Serviciile Serviciilor pentru a-şi ataca şi calomnia adversarii politici? Percepţia publică e că acest lucru s-a întâmplat şi continuă să se întâmple. O asemenea suspiciune n-a apărut din senin. Voci cu oarecare rezonanţă în viaţa publică, precum acelea ale unor Dinu Patriciu (care a şi dat în judecată urechiştii de la telefon şi a şi câştigat), Sorin Roşca Stănescu, SOV, Constantin Bucur ş.a., nu s-au sfiit să-i acuze pe Traian Băsescu şi clica lui de poliţie politică.


Fenomenul, planetar de-acuma, Wikileaks, scoate şi el la iveală mărturii care întăresc convingerea că metodele de poliţie politică, puse în practică în era Băsescu, nu sunt simple supoziţii. În noiembrie 2006 (rezultă dintr-o cablogramă Wikileaks), la aproape doi ani de la instalarea la Cotroceni a acelui pe care Mugur Ciuvică îl dibuia ca informator al Securităţii, pica în vizită la Bucureşti dl Robert Mueller, directorul FBI. Demnitarul american îi sfătuia pe Codruţa Kovesi şi pe George Maior să utilizeze cu folos interceptările pentru combaterea corupţiei. Metodă - recunoştea oaspetele de peste ocean - de mare folos în America, dar restricţionată sever în UE şi admisă doar pentru serviciile de informaţii, nu şi în justiţie.


Dezlegarea dată de la Washington i-a picat ca o mănuşă lui Traian Băsescu, tare dispus să-şi murdărească şi să-i reducă, încă din primul mandat, la tăcere, pe toţi cei care-i contestau practicile abuzive. Claudiu Săftoiu, fost consilier prezidenţial, numit apoi director al SIE, a avut proasta inspiraţie să spună la televizor că astfel de interceptări se fac şi că preşedintele le foloseşte cu succes. Traian Băsescu - zicea Săftoiu „ştia astfel ce vorbesc - la telefon - Ion Iliescu şi Mircea Geoană”, ca şi alţi preopinenţi şi lideri politici. Divulgarea acestor practici i-a adus, cum se ştie, dlui Săftoiu, mazilirea. Iniţial, preşedintele l-a ameninţat cu sesizarea Parchetului General, apoi a declarat că nu-l mai dă în judecată pe „palavragiu”. De ce s-o fi răzgândit?


Vizavi de această utilizare a interceptărilor telefonice fie pentru fabricarea de dosare la comandă politică, fie pentru scormonirea prin viaţa privată a contracandidaţilor în alegeri, este demn de relevat „amănuntul” că, sub diriguirea actalului preşedinte, ele au luat o amploare fără precedent. Din datele obţinute de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rezultă că, în glorioasa epocă Băsescu, s-au emis peste 14.000 de autorizaţii de interceptare, recordul absolut deţinându-l anul 2009 (anul prezidenţialelor), cu peste 3.000 de astfel de interceptări. Asta, de pildă, ne ajută să descifrăm miracolul prin care, în seara celebrei confruntări de dinaintea turului al doilea, la scurtă vreme de la consumarea faptului, marinarul ştia „la amănunt” că Geoană fusese în vizită şi în jacuzzi, acasă, la dl. Vântu.


Nu mai încape îndoială că pe astfel de practici scandaloase îşi întemeiază Traian Băsescu supravieţuirea politică. Datorită lor ştie când „să dea drumul la dosare”, ştie când şi cum „succesurile” EBEI o fac demnă să reprezinte România în PE, ştie când să-i ciuruiască pe români, când e momentul potrivit pentru compromiterea mişcării sindicale ş.a.m.d.



Sursa: gazetanoua.ro