Adolescenţa

**gwen_st3fany** · 01-03-2006 13:32

Mesaj iniţiat de manlif2_0

totusi, nu mai e ca la 17 ani...

tu... tu mai esti adolescent?

si cum e la 17 ani

ca mie sincer nu prea imi place

**manlif2_0** · 01-03-2006 13:44

asteapta sa vezi cum o sa fie la 23..... 33...... 43...... deocamdata bucura-te de aia 17 si nu te mai gandii "cand o sa fiu mare"... cand o sa fii mare o sa te gandesti "cum era cand eram mic...."

. pe scurt, cam o sa suferi de o lipsa acuta de timp..........

**gwen_st3fany** · 01-03-2006 13:46

Mesaj iniţiat de manlif2_0

asteapta sa vezi cum o sa fie la 23..... 33...... 43...... deocamdata bucura-te de aia 17 si nu te mai gandii "cand o sa fiu mare"... cand o sa fii mare o sa te gandesti "cum era cand eram mic...."

. pe scurt, cam o sa suferi de o lipsa acuta de timp..........

mda ai dreptate

oricum nu adolescenta e cea mai frumoasa perioada a vietii ci copilaria

**Am3oo** · 01-03-2006 14:15

Mesaj iniţiat de manlif2_0

asteapta sa vezi cum o sa fie la 23..... 33...... 43...... deocamdata bucura-te de aia 17 si nu te mai gandii "cand o sa fiu mare"... cand o sa fii mare o sa te gandesti "cum era cand eram mic...." ..........

chestia e ca acum ai timp sa planuiesti ce vrei sa fii cand vei ajunge "batran" da dupa aceea nu mai poti sa faci NIMIC ca sa schimbi ce faci acum ...asta mi se pare naspa. In Final cred ca de fapt nu adolescenta e de vina ...ci faptu ca pe unii (ca si pe mine) imbatranirea ii sperie.....chiar mai mult decat moartea

**WhiteZomby** · 01-03-2006 16:40

Mesaj iniţiat de Am3oo

chestia e ca acum ai timp sa planuiesti ce vrei sa fii cand vei ajunge "batran" da dupa aceea nu mai poti sa faci NIMIC ca sa schimbi ce faci acum ...asta mi se pare naspa. In Final cred ca de fapt nu adolescenta e de vina ...ci faptu ca pe unii (ca si pe mine) imbatranirea ii sperie.....chiar mai mult decat moartea

mda iti faci planu ca tiganu

.
In fine , eu sunt singurul care habar nu are ce o faca peste cativa ani??

**Aetana** · 01-03-2006 17:06

^nu

mie chiar imi place viata de adolescent,mai mult decat copilaria,in copilarie chiar eram un copil f linistit,nici acu nu-s cretina rau da tot fac mai multe chestii ca at

**WhiteZomby** · 01-03-2006 17:13

Mesaj iniţiat de Aetana

^nu

mie chiar imi place viata de adolescent,mai mult decat copilaria,in copilarie chiar eram un copil f linistit,nici acu nu-s cretina rau da tot fac mai multe chestii ca at

**Am3oo** · 01-03-2006 17:22

Mesaj iniţiat de WhiteZomby

mda iti faci planu ca tiganu

.
In fine , eu sunt singurul care habar nu are ce o faca peste cativa ani??

Ms pt aprecieri......eu vorbeam despre cum iti imaginezi ca-ti va fi viata ...de-abia dupa aceea vb despre mine...poate ma exprimai gresit. Si in plus crezi ca eu stiu ce o sa fac peste nu stiu cat timp? nu stiu ce o sa fac maine....eu vorbeam despre ceva in mare legat de viata organismului nu a vietii profesionale

**darkthunder** · 01-03-2006 22:30

Mesaj iniţiat de Elle_She

Ce înseamnă adolescenşa pentru tine?
Voi începe chiar eu pentru a-mi face cât mai clar obiectivul thread-ului.

adolescenţa=schimbare,instabilitate,încercare ,vise numeroase şi îndrazneţe, conflicte cu parinţii, decizii bruşte sau pripite, încapaţânare,implicare,preocupări privind propria imagine,curiozitate exacerbată,autoexplorare ( în vederea descoperirii propriilor limite), pasiune, acnee, primul contact sexual,nevoia acerbă de independenţă,pseudoimpresia de putere, tentaţia irezistibilă de a nu respecta regulile, agresivitate necontrolată (atât în limbaj cât şi în comportament).

Deocamdată atât.

Stii ce e rau la adolescentza????
K TRECE!!!!!!!!!!!!!! si apoi vin responsabilitatile si toate cele...

be smart-keep it real!

**susp3ctu** · 01-03-2006 22:41

adolescenta = nice

**Kia** · 01-03-2006 23:39

Mda.. anii de liceu, superbi ani!
Oricum, din ce am observat, cei care regreta foarte mult adolescenta sunt cei care inca nu s-au adaptat la responsabilitatile cu care vine perioada de maturitate. Este imposibil sa nu iti faca placere sa mergi la o facultate pe care ti-ai dorit-o si sa incerci sa cladesti o cariera, bazata pe pasiune pentru un anumit domeniu. Deci si maturitatea ofera multe lucruri placute, si multa munca.. dar, totul e echitabil. Si daca stau sa ma gandesc, perioada adolescentei este una dintre cele 3 mari socuri, salturi, prin care trece omul in cursul de dezvoltare. Este considerata o perioada de criza (gwen cred ca simte asta pe pielea ei

).
Multe lucruri se intampla, si cred ca ne dam seama de frumusetea ei dupa ce am trecut de adolescenta, pentru ca eu personal, am trait-o si ca pe o mare tensiune.. (intrarea in diferite grupuri, imaginea de sine, relatiile sentimentale, cladirea unui sistem propriu de valori si principii... ).
Oricum..

ce frumos a fost! Si la facultate e frumos, libertate, respect din partea profesorilor, multe oportunitati, insa distractia din liceu, nebunia de atunci cu greu pot fi egalate.

**Elle_She** · 02-03-2006 01:57

Kia, ai foarte mare dreptate atunci când afirmi că adolescenţa este o perioada de criză, dar eu aş plasa acel şoc despre care vorbeţi în pubertate. Într-adevăr, pe parcursul dezvoltării sale de la individ la persoană, omul suferă mai multe şocuri: cel al naşterii, cel al intrării în şcoală, cel al intrarii în pubertate ş.a.m.d
Ceea ce am observat din replicile postate a fost că toată lumea s-a referit strict la perioada liceului. Well.. mi se pare că această tendinţă de a delimita strict perioada adolescentei între 14 şi 18 ani îngrădeşte posibilitatea de a realiza cât de amplă şi de interesantă este această perioada. De aceea am considerat ca fiind necesar să fac urmatoarea precizare: deşi adolescenţa propriu-zisă (în accepţiunea multor autori) se desfaşoară între 14 şi 18 ( 20)ani, nu putem să ne referim la dinamica omului în această perioadă fără a face referire şi la preadolescenţă (10-14 ani) sau postadolescentă (20-25 ani).
Oricum, obiectivul acestui thread nu era de a face lobby unei perioade sau alteia, ci pur şi simplu de a face o asociere între o perioada de dezvoltare şi anumite realităţi.

**Kia** · 02-03-2006 02:08

Mesaj iniţiat de Elle_She

Kia, ai foarte mare dreptate atunci când afirmi că adolescenţa este o perioada de criză, dar eu aş plasa acel şoc despre care vorbeţi în pubertate. Într-adevăr, pe parcursul dezvoltării sale de la individ la persoană, omul suferă mai multe şocuri: cel al naşterii, cel al intrării în şcoală, cel al intrarii în pubertate ş.a.m.d
Ceea ce am observat din replicile postate a fost că toată lumea s-a referit strict la perioada liceului. Well.. mi se pare că această tendinţă de a delimita strict perioada adolescentei între 14 şi 18 ani îngrădeşte posibilitatea de a realiza cât de amplă şi de interesantă este această perioada. De aceea am considerat ca fiind necesar să fac urmatoarea precizare: deşi adolescenţa propriu-zisă (în accepţiunea multor autori) se desfaşoară între 14 şi 18 ( 20)ani, nu putem să ne referim la dinamica omului în această perioadă fără a face referire şi la preadolescenţă (10-14 ani) sau postadolescentă (20-25 ani).
Oricum, obiectivul acestui thread nu era de a face lobby unei perioade sau alteia, ci pur şi simplu de a face o asociere între o perioada de dezvoltare şi anumite realităţi.

Exact.
Incercam sa ne raportam la perioada seminficative, pentru a ilustra o anumita stare de dezvoltare. Iar liceul este seminficativ pentru perioada adolescentei. Intreaba-l pe un tanar exact ce facea la 11 ani, si nu va sti ce sa-ti raspunda. Intreaba-l ce facea in liceu, si o sa-ti indruge intamplari din clasa a 9-a si pana intr-a 12-a.

**Elle_She** · 02-03-2006 13:48

Este absolut normal ca odată cu trecerea timpului să-ti fie greu să-ţi aminteşti cu exactitate anumite momente din viaţă, mai ales dacă acestea nu te-au marcat. Într-adevăr, majoritatea, când vorbesc de tinereţe, se raportează la perioada liceului, pentru că atunci aveau un anumit statut, aveau mai multa independenţă şi erau mai autonomi decât în şcoala gererală, însă sunt şi persoane în viaţa cărora preadolescenţa a însemnat "cea mai frumoasă perioadă"...Ceea ce am observat la această ultimă categorie de persoane este că au pastrat legăturile cu grupul format în generală, fiind oarecum reticienţi vis-�-vis de integrarea într-un nou grup,în liceu. Dar sunt şi persoane care afirmă că nimic nu se compară cu libertatea studenţiei.
În ceea ce mă priveşte toate aceste etape au avut specificul lor: pubertatea-criză, primul conflict cu societatea; adolescenţă-marea mea schimbare; postadolescenţa-a doua mea naştere.

**ClaWoo** · 02-03-2006 14:26

e o perioada foarte confuza: cand ai 13-14 ani deja te crezi matur, te comporti ca si cand ai fi, cand te indrepti spre 20, iti dai seama ca nu mai e asa misto, ca o sa devii adult, si incepi sa te porti copilareste, prosteste....
A se urmari aceste aspecte comportamentale in special la fete: cele de 13-14 deja sar cu fardu' pe ochi, pantofi cu toc inalt si subtire si vopsea de par, atitudini de mari domnisoare, lucru pe care n-ar trebui sa-l faca pana pe la 20; cele care au trecut de 17-18 deja incearca sa revina la copilarie, sa para mai "tinere", ca li se pare mai dragutz (a se observa ca majoritatea fetelor cu parul in 2 coditze sau mai stiu eu ce accesorii colorate sunt trecute de 16-17 ani).
Cel putin eu asta am observat cat am fost adolescenta.

Sfat pentru adolescenti?!
Este singura perioada in care va mai puteti distra fara nici o grija. Cand veti trece de 20 de ani o sa fie f naspa, intervin grijile pt viitor, stressul din studentie, si prea putin distractie. bine, acum depinde si de cat sunteti de responsabili. Am vazut studenti care n-au absolut nicio grija (nici a invatatului, nici a viitorului...). Si viitorul lor va fi.....

**oriaalinutza** · 03-03-2006 00:13

Adolescentza pentru mine a fost perioada in care a trebuit sa renuntz la copilarie shi sa devin "matura",asha credeam atunci.Oricum am inceput sa realizez ca trebuie sa-mi asum responsabilitatzi,ca orice actziune a mea are consecintze,pe care sa mi le asum.Credeam ca pot sa iau orice decizie privind viatza mea,fara a asculta sfaturile nimanui(ma refer la parintzi),deoarece eram stapana pe destinul meu,cum imi placea sa spun,iar cei care ma contraziceu imi erau dushmani,pentru ca simtzeam ca vor sa ma controleze.Am devenit o rebela,nimeni nu ma intzelegea,asha ca daca aveam vreo problema nu ceream ajutorul nimanui,preferam sa ma descurc singura.I-am considerat pe parintzi dushmanul numarul unu,asha ca imi faceam o gramada de "prieteni",nu stateam pe acasa pentru a nu amplifica conflictele deja existente shi m-am indepartat foarte mult de ei,singurul lucru cu care ii multzumeam era ca ma tzineam de shcoala,continuam sa invatz chiar foarte bine.
Deci adolescentza mea a fost o perioada grea,dar shi placuta,pentru ca mi-am cashtigat independentza,m-a maturizat,iar intr-un final am realizat ca ash fi putut sa ajung la acelashi rezultat shi fara sa ma indepartez de parintzi,ca nu este o rushine sa ceri ajutorul cuiva cand ai nevoie,asha ca le-am cerut ajutorul pentru a ajunge sa ne cunoashtem shi apropia iar.