Credeti in destin?

**loveru2009** · 04-06-2010 17:50

Nu cred.
Cred ca destinul ti-l faci tu singur...
Nu ti se predestineaza nimic, tot cea ce ti se intampla ti se intampla datorita tie.
Castigi bani pentru ca ai stiut cum sa ii faci. Pierzi pentru ca nu ai stiut sa ii gestionezi. Si sunt o gramada de alte exemple care sunt similare...

Dumnezeu ne-a dat o viata in care sa ne realizam noi, nu cred ca se implica in realizarea viitorului nostru, cel putin nu asa de mult ca si noi.

Opinie personala.

**myhaiu** · 04-06-2010 21:04

Cred ca exista destin. Conform cercetarilor toate deciziile noastre pe care le facem in viata sunt hotarate in prealabil de subconstient si noi suntem ultimii care afla. Asa ca poate totul e scris deja, poate chiar si realitatea in care traim este un angrenaj bine pus la punct astfel facut sa ne creeze impresia ca suntem liberi sa facem ce vrem cu viata noastra.

**chiuaua** · 06-06-2010 19:32

destin??...destinul nu are nimic de a face ca tu te urci beat la volan si mergi cu 200 la ora si intri in pom-asta nu mai e destn e prostie,Si daca sunt stapan pe viatza mea??...NU..ca daca e sa mori,mori si noaptea in somn dar nu k asta tia fost destinul.Trebuie sa fie o explicatie logica pentru orice.

**Obodai** · 06-06-2010 20:14

NU. clar NU

**g_man** · 10-06-2010 08:45

Cand dai de greu dai vina pe destin, cand reusesti ceva reusesti gratie unei alegeri facute de tine , cel putin asa ai tendinta.
cred in destin , sau sunt doar coincidente.

**Herminna** · 11-06-2010 13:05

Hai sa ne jucam de-a "destinul". Premiza este: "Daca exista il urmarim ca pe sobolan; daca nu, il cream."

hm...
Fiecare intelege ce poate din acest cuvant abstract, aidoma timpului, pe care il cronometram pt. a nu-l pierde, dar fiind cu ochii pe el, nu mai participam la viata, ci stagnam intr-o sala de asteptare. Atunci cand uitam de fluxul lui obisnuit, dar haotic, luam parte din nou la viata.
Ideea este urmatoarea: daca intradevar dorim sa traim cu becurile aprinse, teama provocata de gandul ca acestea vor inceta pana la urma, printr-un oarecare mijloc, sa lumineze, este total absurda.
Suntem obisnuiti sa masuram fiecare lucru, sa ne punem intrebari naive precum copiii, dar poate lucrurile mari nu doresc sa fie cantarite.
Poate daca privim din alte unghiuri, pentru ca apoi sa excludem treptat limitele, ajungem sa gandim intr-un mod diferit sau macar sa ne dam batuti, pentru ca si acesta poate fi considerat un lucru maret.

Imi pare rau daca ideea nu se va putea clarifica pentru fiecare ipochimen, dar cum spuneam mai devreme, fiind un subiect abstract, trebuie tratat ca atare.

**mossano** · 11-06-2010 13:09

Originally Posted by Herminna

Hai sa ne jucam de-a "destinul". Premiza este: "Daca exista il urmarim ca pe sobolan; daca nu, il cream."

hm...
Fiecare intelege ce poate din acest cuvant abstract, aidoma timpului, pe care il cronometram pt. a nu-l pierde, dar fiind cu ochii pe el, nu mai participam la viata, ci stagnam intr-o sala de asteptare. Atunci cand uitam de fluxul lui obisnuit, dar haotic, luam parte din nou la viata.
Ideea este urmatoarea: daca intradevar dorim sa traim cu becurile aprinse, teama provocata de gandul ca acestea vor inceta pana la urma, printr-un oarecare mijloc, sa lumineze, este total absurda.
Suntem obisnuiti sa masuram fiecare lucru, sa ne punem intrebari naive precum copiii, dar poate lucrurile mari nu doresc sa fie cantarite.
Poate daca privim din alte unghiuri, pentru ca apoi sa excludem treptat limitele, ajungem sa gandim intr-un mod diferit sau macar sa ne dam batuti, pentru ca si acesta poate fi considerat un lucru maret.

Imi pare rau daca ideea nu se va putea clarifica pentru fiecare ipochimen, dar cum spuneam mai devreme, fiind un subiect abstract, trebuie tratat ca atare.

rezumand , NU,nici eu nu cred!