De multe ori ni se intampla sa ne indragostim subit si sa ajungem la un punct unde nu stim cum sa reactinam : sa ne lasam dusi de val si sa ne bucuram de iubire din plin sau pur si simplu sa mergem pe premiza ca dragostea nu exista sau ca exxista un impediment in calea iubirii noastre.
Nu cred ca o sa existe o persoana , majora care sa citeasca acest Thread si sa nu fi suferit macar o singura data din dragoste. Cum procedam cand vedem ca in urma unei iubiri imense , crezand ca e sufletul tau pereche , raman doar amintiri...amintiri care dor dar in acelasi timp te simti fericit/a ca ai avut parte de astfel de momente petrecute impreuna? In urmatoarea relatie mergem la risc ne lasam iarasi purtati de sentimente sau ne dorim razbunare si stam cu frica in san ca iar o sa ramanem singuri si deazamagirea va fi mare?
Parerea mea este ca trebuie sa te lasi purtat de val , condus de sentimente dar trebuie sa ai grija ca exact persoana la care ne asteptam mai putin o sa te raneasca.
. e greu,pentru unii, sa nu se lase dusi de val, cum pentru altii e foarte dificil sa ... creada ca dragostea exista. nu stiu cum o fi mai bine....eu,deseori, ma las dus de val, consider ca asa e frumos....de ce sa gandesc, cand pot sa traiesc?! pe drepte vorbind, am si gresit, mi s`a si gresit, iar ultima iubire, daca`i pot spune asa, m`a... terminat pe toate planurile. pe moment nu mi`am dat seama, pentru ca eu gresisem mult mai mult si ma durea oarecum la basca, dar uite ca ... la peste un an de la despartire inca tanjesc dupa ea 
... dar totusi ma bucur ptr ea ca a ajuns bine, ca se descurca, o duce bine, sau cel putin asta vrea ea sa vad eu....
Mesaj iniţiat de kinder4amore
