In general vorbind, flirtul e o notiune destul de vaga pentru ca limitele lui nu prea sunt definite, ca sa nu mai spunem ca acestea, precum si "corectitudinea" lui difera de la persoana la persoana. Astfel vorbind, flirt se poate chema si un zambet fugar sau o mana prin par aruncata de o fata la observarea unei priviri mai insistente a unui baiat (altul decat prietenul). Personal, nu cred ca exista persoana care sa nu flirteze (cel putin in modul expus putin mai sus), caci a respinge "violent" (sper ca ati inteles ce vrea termenul "violent" sa reprezinte aici) o manifestare a atractiei cuiva dauneaza comportamentului in societate - mai pe romaneste, putem fi catalogati niste "salbatici". De asemenea, mai e o cauza a "flirtului nevinovat": simtim cu totii nevoia (chiar daca aceasta nevoie difera de la om la om - uneori parand insesizabila, alteori fiind exagerata - iar unii chiar nu vor sa recunoasca) sa fim admirati nu doar de partenerul de viata. E ceva ce ne defineste. Culmea e ca de multe ori (oare?) flirtul nu-si are un scop practic: vrem doar sa vedem daca-l mai avem pe acel "vino-ncoa" fara sa materializam obtinerea atentiei... putin cam ilogic pentru niste fiinte ce se vor a fi rationale, dar eu zic ca e mai bine sa fim irationali la capitolul asta, decat sa ne dam frau liber pornirilor animalice de a ne "imperechea" de fiecare data simtim nevoia sa flirtam si ni se raspunde la flirt.
Concluzie: Parerea mea e ca, la nivelul pe care (sper) ca l-am explicat, flirtul e chiar ok (uneori chiar te face sa privesti persoana de langa tine cu alti ochi - de preferinta "cu ochi buni") atat timp cat iti vezi "lungul nasului" (apropo de citatul dat de fatum)
Esti oripilat/dezgustat/frustrat de prostia, ignoranta si imbecilitatea de pe forum? 
Reply With Quote
Originally Posted by hiena
... 
