Pe un (nu "intr-un")canal de Tv , Discovery, s-a difuzat la un moment dat un documentar foooooarteeee interesant. Este vorba despre un nene cu tomoare pe creier, care, culmea, avea mai putin de 50% sanse sa traiasca- in general. Omul era pasionat de Star Wars, si in fiecare seara timp de cateva luni, statea in pat iniante sa adoarma si isi imagina ca sute, mii de nave spatiale plecau la lupta, pentru a nimici inamicul- tumoarea.
Intr-un experiment condus de niste americani (aici sunt putin nesigura, pentru ca nu am sursa directa- insa cand aflu mai multe amanunte eventual ma intorc aici si dau mai multe detalii), a fost folosita aceeasi "tehnica", insa persoanele au fost altele: niste copii cu cancer- cei care sunt la medicina pricep cel mai bine gravitatea situatiei. Copiii jucau asa zise piese de teatru in care personificau >am un lapsus si nu am chef sa trec peste el< "chestiile alea de apara organismul"- anticorpii, daaaaa! care se luptau cu cancerul! In timp, s-a observat ca la unii copii cancerul a stagnat si la altii ca s-a remis partial.
Daaa, veti spune ca nu se poate sti cu siguranta daca efectul este cu siguranta datorat acestui tip de gandire pozitive combinata cu imagerie pozitiva si forta motivationala (deja am spus cheia succesului in orice activitate
) sau poate pur si simplu rezultatele favorabile au coincis cu efectul altor medicamente, tratamente. Ideea e mai simpla: daca esti intr-o situatie proasta si ai senzatia ca gandidu-te doar la partea ei negativa vei reusi sa o depasesti=> wrong answer. De cele mai multe ori, un boost de forta pozitiva te face sa gasesti raspunsul cel mai simplu, sau iti poate da pur si simplu curajul sa aplici solutia gasita.
Gandirea pozitiva te face sa "iei sanse, sa profiti de ele" nu cea negativista, si nici macar cea realista.
PS: A fi realist =! negativist. A fi realist presupune a integra in mod echilibrat atat partea optimista cat si cea "panicoasa", si precauta.
Eu prefer sa fiu optimista.