Tata inca mai insista sa ma fac medic
Tata inca mai insista sa ma fac medic
ce fel?Originally Posted by Mona
Tata inca mai insista sa ma fac medic
1.ma jur eu ca nu esti
2.in ziua de azi,crede-ma,barbatul chiar nu-si doreste sa stea femeia acasa,sa se uite la telenovele si sa vb la telefon....citez"e foame de bani baieti....."
ai dreptate, trebuie sa-ti intemeiezi o familie atunci cand te simti pregatit,nu din cauza varstei...cunosc femei si barbati care se casatoresc la 35-40 de ani
doar pt ca asa vor..pana atunci traiesc in concubinaj...
mai conteaza? in sistemul sanitar sa fie... Mi`a luat mult timp sa scap, de el, pana sa`l conving ca nu ma atrage absolut deloc chimiaaaaaa.ce fel?
are el ce are cu medicina...
cariera in mod clar
nu suport sa stau in casa,sa fiu "legat",nu pot sa traiesc fara actiune,sunt bolnav si flamand dupa orice inseamna actiune,orice inseamna sa nu stau,sa ma misc,sa gandesc,sa fiu solicitat,asha ca prefer oricand "sa ies"
in mod clar nu-s genul de familist si n-am sa fiu niciodata
Ti-ai dori uneori sa fi canibal, nu atat din placerea
de a-l devora pe cutare sau cutare, cat din aceea de
a-l vomita.
http://www.nucarpatica.org/
never say never......vei gasi pe una de te va ingenunchia...va pune inelul pe tine...si gata cu sharpe....caile dragostei sunt necunoscute....beware
Last edited by sharpe; 14-03-2006 at 12:16.
Or fi ele caile dragostei necunoscute, dar dragostea trece prin stomac, si in majoritatea cazurilor, certurile in familie apar din cauza lipsei de bani. Eu visez la o armonie cat mai perfecta, la o viata echilibrata si frumoasa. Citind ce ati scris, mai pot spune ca nu mi se pare deloc corect ca parintii sa aleaga in locul copiilor. Trebuie sa avem libertatea de a face ceea ce ne dorim si ne atrage. Ma rog, acuma ca sunt unele cazuri cand soarta se opune(ma inscriu la capitolul asta) inseamna ca trebuie o alta cale aleasa.
.... la mine cred ca familia ar fi pe locul 1 zic asta ca sunt aproape sigur ca mi-am gasit jumatatica, dar si viata profesionala o pun destul de sus mai am 3 ani jumate de fuckultate si vreau sa o termin si sa incerc sa imi gasesc ceva de lucru pt ca nu vreau sa am probleme in familie din cauza banilor, nu vreau sa am certuri pe seama ca nu ajung banii,
oricum fiecare cred ca munceste pt familie
sharpeai sa vezi ca vei ajunge sa ai copii iar daca copilul va plange ca vrea si el o ciocolata vei face pe dracu-n 4 ca sa i-o dai, ai sa ajungi sa muncesti sa iti intretii familia si cred ca familia va fi pe primul loc
later edit: dap kia ai dreptate ....am corectat
Last edited by IBogdan; 14-03-2006 at 15:35.
.... la mine cred ca familia ar fi pe locul 1 zic asta ca sunt aproape sigur ca mi-am gasit jumatatica
oricum fiecare cred ca munceste pt familie
sharpeNews flash: daca termini o facultate nu inseamna in mod necesar ca vei avea si bani sa iti intretii familia.
[QUOTE=Bogdan19rulzzsharpe
flash news Bogdane...eu am crescut fara tata si consider ca m-am descurcat destul de bine pana acum
maica-mea,dintr-un salariu nu isi permitea sa-mi dea ciocolata aia de cate ori chiraiam pentru ea,sau jucaria sau ce imi mai traznea mie prin cap
asha ca pe de-o parte asta m-a ambitionat sa fac cumva sa mi-o procur singur
asha ca presupun ca si copilul meu va avea parte de acelasi tratament,chiar daca mi se va rupe sufletu' sa-i spun nu
raman la ideea mea : cariera(in cazul meu orice ar insemna "sa lucrez,sa fac bani") primeaza familiei
Ti-ai dori uneori sa fi canibal, nu atat din placerea
de a-l devora pe cutare sau cutare, cat din aceea de
a-l vomita.
http://www.nucarpatica.org/
Din partea mea, ai tot respectul...
Ontopic: Intre viata profesionala si familie... As alege sa fac ce`mi place dar as tine cont si de parerea alor mei, sunt mai batrani si shtiu ei ce zic, si la urma urmei imi vor binele...
Consider k inainte de a avea o familie trebuie sa ai o cariera sa lucrezi undeva!!!k sa iti poti permite sa-i dai copilului ciocolata sau jucaria care si-o doreste!!!si sa-ti intretii familia alaturi de sot(sotie)!!!poate gandesc gresit!!dar vad familii destramate din cauza asta sau familii cu multi copii care nu au ce manca!!la naiba!!!!!!de ce drac mai fac copii dc nu au unde sa lucreze!!dc nu au cu ce sa-i intretina!!!
parerea mea este k intai trebuie sa ai un loc de munca si apoi sa-ti intemeiezi o famile!!(scuze dc jignesc pe cineva!)
Viata este scurta,incalca regulile,iarta repede,saruta incet,razi necontrolat, si nu regreta nimic care te-a facut sa zambesti
sharpe,,tot respecul si din partea mea....dar cand vei ajunge parinte,o sa vrei sa-i dai copilului tau tot ce n-ai avut tu...intervine instinctul patern...dar asta ramane de vazut..nu am copii..nu sunt in masura sa vb de asa ceva..eu spun ce am vazut la multe..multe familii....
pai de ce sa-i dau ma?...sa se invete cu binele si sa ajunga un trantor?...sa-l tzin eu toata viata (daca am cu ce)?
ii dau sa manance,il imbrac,nu-l tzin in puf...ca se invata prost si ajunge ca unii pe care-i stiu ...care ma dezgusta si pe care-i dispretuiesc.
au englezii o vorba ...cu care ma trezesc in fiecare dimineata
expect the worst and get the best
Ti-ai dori uneori sa fi canibal, nu atat din placerea
de a-l devora pe cutare sau cutare, cat din aceea de
a-l vomita.
http://www.nucarpatica.org/
no man,daca il inveti cu greutati nu ajungi nicaieri....prin rasfat ii arati dragostea....eu stiu ca atunci cand voi avea copii le voi da tot...intr-o tzara de kkt...chiar si atunci cand ai tot...tot sarac esti...nu vreau ca plodu' meu sa se duca la scoala si sa-i vada pe altii imbracati k-lumea,sa manance numai chestii bune etc...si sa se simta inferior..pt ca va devenii complexat..au copii ceilalti grija sa-i aminteasca asta....eu am alta strategie...asa cum a facut si tata cu mine..pana acum 4 ani cheltuiam in draci...dar de cand am vazut cum se face un ban,si cat de rpd se duce mi-am schimbat modul de viata..una e sa-l inveti sa pretuiasca banul prin abtineri de la placere si alta e sa-l inveti sa-l pretuiasca muncind....ai o filozofie interesanta..dar pui raul in fatza...iar eu din propria experienta am vazut ca e bine sa fii optimist
p.s faina chestia cu englezii
hmm.. tot vorbim despre cariera, dar cred ca nu prea intelegem ce inseamna cu adevarat o cariera.
Cariera necesita multa daruinta si timp. Nu este ca si cum te-ai angaja undeva si ai lua un salariu, si gata, aia e.
Cariera presupune o permanenta evolutie, adaptare si perfectionare, lucruri care se fac realizand anumite sacrificii. In cariera vrei sa urci pe scala ierarhica, nu sa te cramponezi intr-un post din care se castiga bine momentan.
O educatie destul de buna data la o anumita varsta este mai mult decat suficient.Stii vorba aia "cei 7 ani de acasa",care dupa cate ati vazut lipsesc de la multe persoane.Prin educatie se rezolva totul.daca il privezi de mici placeri copil fiind,mai tarziu o sa iti fure din casa,o sa fure cu gasca sau mai stiu eu ce face,pentru a-si satisface unele placeri de care copil fiind,nu a avut parte de ele.
Si eu am ramas fara tata,exact in momentul in care aveam cea mai mare nevoie de un sprijin moral.La varsta cand imi alegeam ce era mai bine pentru viitorul meu profesional.Insa prin munca si timp investit am reusit sa ocup o pozitie buna in societate.Am stiut sa respect si am fost respectatsi apreciat la randul meu.Am ales o cariera frumoasa,zic eu,legata de sanatatea oamenilor.
exact cum am spus intr-unul din posturile anterioare,o satisfactie profesionala necesita timp,rabdare si multa munca.
Last edited by diskoneect; 15-03-2006 at 16:29. Reason: Automerged Doublepost
De acord. Se rezolva multe printr-o educatie "trainica".
Hmm.. parinti care nu au bani sa le ofere copiilor ce isi doresc.. Dar pana la urma, ce stiu copiii cand sunt mici? Nu vi s-a intamplat ca parintii sa va cumpere nu stiu ce jucarie smechera dar voi sa ramaneti tot la ursuletul ala jigarit sau la pausa fara un ochi? Copiilor nu le trebuie mult sa se simta bine, si uneori jucariile cumparate de parinti de fapt satisfac nevoia lor de a se asigura ca ofera totul. (am dat un exemplu simplist)
Daca stau sa ma gandesc, prinzand primii 6 ani din viata pe vremea comunismului, nu pot spune ca am avut prea multe. De multe ori mergeam in parc cu ai mei si nu ceream nimic, pentru ca stiam ca nu au bani sa imi cumpere. Mereu au stiut cum sa imi explice situatia, si au incercat tot posibilul sa suplineasca lipsurile materiale cu "altceva". Si acel altceva a fost mai mult decat suficient. Nu am indraznit niciodata sa le reprosez alor mei ca in copilarie nu am avut ce imi doream, si nici nu am ramas cu "sechele". N-am avut papusi barbie, n-am avut role, n-am avut rochite cu volane viu coloratePentru ca ce au reusit sa-mi ofere in schimb nu se compara.
Banii sunt pentru oamenii mari, copiii au nevoie de atentie, afectiune, si educatie.
Trebuie combinate cred ca e retzeta perfecta! Dar o familie tzi-o cladesti dupa ce esti cat de cat realizat(a) dpdv profesional....In legatura cu copii ....nu ii voi rasfatza prea tare chiar dak voi avea posibilitatea, trebuie sa invetze sa pretzuiasca valoarea banului...nu poti avea nimic fara munca! Ai mei nu m-au rasfatat cine stie ce niciodata nu mi-au oferit prea mult chiar daca aveau, atunci ii injuram in gand si ma gandeam ca nu ma iubesc indeajuns, acum am inteles motivele lor...
Vizavi de influenta parintilor in luarea deciziei...nu mi se pare corect sa fie 100% dar pana la un punct trebuie sa tinem cont si de parerea lor. N-am auzit pana acum de vreun parinte sa doreasca sincer raul copilului. Eu personal in cazul celor 2 decizii majore pe care le-am luat nu s-a pus problema decat de opinia mea. Si am avut parte de o reusita si un esec(deci o data am avut eu dreptate apoi parintii) e cu dus-intors. Insa ma indoiesc teribil ca voi asculta sfatul lor daca instinctul meu va dicta altceva(ma voi lovi singur la cap cand voi gresi). Apoi, cu balanta cariera - viata personala, pe bune, nu mi se pare deloc relevant. Am avut parte de ambele(viata persoanal la stadiul din momentul respectiv) si nu mi s-a parut deloc dificil sa le intretin pe amandoua, in masura in care primeam intelegere de la jumatate.Este foarte adevarat ca o adevarata familie n-o poti intretine fara un "spate" financiar serios ceea ce implica si necesitatea unei eventuale cariere. Acum balanta mi se pare foarte tare influentata de personalitatea fiecaruia/fiecareia si de cat de mult cineva isi doreste una dintre optiuni( "an workahoolic" care traieste sa munceasca, sa progreseze, sau o persoana care se deschide mult mai usor in fata altora si se ataseaza usor si nu se sperie de dificultatile unei vieti de cuplu nu tocmai comoda.) Mie in momentul de fata mi se par cele 24h ale unei zile destule cat sa imi impart viata in 2 segmente(munca-relatie) si sper sa nu se schimbe curand. In fond totul se reduce la timp. Cat de mult suntem retinuti "la birou" cat de mult timp petrecem "acasa" samd. !! ok si somn de-acum. Salutari
Design realizat de Pixelmotion
S.C. Forumnet S.R.L. Operator de date cu caracter personal inregistrat la A.N.S.P.D.C.P sub Numarul de Notificare: 15215
Iata cateva variante:
Descarcati varianta potrivita:
Reply With Quote
