Raul Gonzalez Blanco s-a născut la 27 iunie 1977 într-un cartier modest din Madrid.
Tatăl său era un suporter al lui Atletico Madrid, iar fiul său a ajuns la una dintre grupele de juniori la vârsta de 13 ani.
Peste numai 2 ani, clubul s-a confruntat cu probleme financiare, iar Raul a plecat la echipa de juniori a lui Real Madrid. Peste 2 ani, în 1994, a promovat în lotul lui Real Madrid, dar evolua la echipa a treia.
În scurt timp a fost remarcat de Jorge Valdano, iar la vârsta de numai 17 ani si 4 luni a debutat la prima echipă a clubului de pe stadionul Santiago Bernabeu.
A reusit primul său gol la a doua partidă jucată, iar spaniolul a afirmat că încă îsi mai aduce aminte cu plăcere mai ales de meciul său de debut, contra lui Real Zaragoza, din octombrie 1994.
Joacă de 15 ani la Real Madrid şi în toţi aceşti ani niciodată nu a primit un cartonaş roşu. El s-a impus rapid în echipă, după ce în primul sezon a reusit 9 goluri în 28 de partide, reusind să cucerească si primul său trofeu de campion.
Evolutia lui a fost tot mai bună, iar în cele din urmă a fost selectionat la prima reprezentativă a Spaniei în toamna anului 1996 de selectionerul Javier Clemente.
A preluat banderola de căpitan de la Fernando Hierro, în 2003, fiind în acest moment unul dintre cei mai respectaţi fotbalişti din istoria madrilenilor.
Raul Gonzalez Blanco are în palmares 6 titluri de campion cu Real Madrid, 3 Ligi ale Campionilor, 4 Supercupe ale Spaniei, 2 Cupe Intercontinentale si Cupa Uefa.
Primul premiu câstigat pe plan personal a fost Don Balon, în 1995, pentru cel mai bun tânăr fotbalist din Spania.
La vârsta de numai 18 ani a fost nominalizat la Balonul de Aur, iar un an mai târziu a fost ales cel mai bun jucător din Primera Division.
De câte două ori a fost golgeterul campionatului si al Ligii Campionilor, fiind inclus în lista celor mai buni 100 de fotbalişti.
Cifrele sale la echipa natională a Spaniei, actuala campioană europeană, sunt la fel de bune. A evoluat la 3 Campionate Mondiale (1998, 2002, 2006), la 2 Campionate Europene (2000, 2004) si la Jocurile Olimpice (1996).
A reusit 44 de goluri în cele 102 selectii pe care le-a adunat. În 2006, la scurt timp după ce a bifat jocul cu numărul 100 la naţională, acesta a ajuns să nu mai facă parte din planurile selectionerului Luis Aragones, care nu a apelat la serviciile sale nici la Euro 2008, turneu câstigat de iberici.
