Dar era inevitabil ca intr-o zi sa epuizam sansele de a face ceva. In ziua aceea, cand a venit, aratam, cred, ca o masinarie careia i s-a rupt arcul. Mai tin minte trei lucruri din ea. Mai intai ca a zburat pe langa mine o lacusta lasand in urma un sunet uscat, ca o dara, si ca sunetul respectiv m-a obsedat multa vreme. Apoi ca s-a innorat si a inceput sa ploua. Era o ploaie meschina, cum nu prea se intalneste vara. Una din acele ploi care putrezesc in aer si te scot din sarite, care, parca, nu se mai termina niciodata, suprima orizontul, imbacsesc aerul si-ti toaca nervii daca n-ai ce face. Privesti un timp cum sporesc baltoacele, ai senzatia, ascultand ploaia, ca te afli intr-o imensa pestera si ca tu nu esti altceva decat o stalagmita. Pe ochi ti se asaza o pacla umeda, iar in auz curge continuu acel fosnet de ploaie fara sfarsit. Stam sub streasina garii si uitasem ca dorisem sa vina o ploaie. Priveam ceasul de pe peron. Nu stiu ce vroiam sa vad, caci ora era aceeasi, numai minutarul se invartea, ca de obicei. Si trenu nu a venit.



Comenteaza pe blog

Esti oltean? Ai un blog? Vrei sa fie promovat pe CraiovaForum? Nimic mai simplu. Citeste aici cum poti face asta.