De asta data m-a coplesito imensa bucurie. Am avut grija sa n-o dau pe fata, pastrand-o doar pentru mine.
Zei induratori, maine are sa vina ea!
Nu-mi spusese, te vreau, era prea brusca si neverosimila aceasta parcurgere de la o extremitate la alta. Dar imi fagaduise tot pe atata, cu alte cuvinte. Maine va veni! Era acceptarea, intoarcerea, reinceputul dragostei noastre.
Va sa zica ii biruisem indarjirea, mi-o apropiasem din nou cu ajutorul lacrimilor tocmai cand era cat pe-aci s-o pierd definitiv. Ceea ce nu facusera fagaduielile, staruintele, constrangerile si amenintarile, reusisera sa faca lacrimile. Inima unei femei nu se topeste chiar daca ai arunca-o la cuptoarele soarelui, o lacrima insa o inmoaie.
.. Ciudate sunt unele lucruri! Plecasem de acasa in goana, ars de fierul rosu al geloziei ( cand cineva imi spusese ca un tanar ceruse pe ea de nevasta ). N-aveam limpede in minte ce trebuia sa fac, eram prea infierbantat, cu temperatura mare. Poate ma gandeam sa o conving de a renunta la o casatorie nepotrivita de care s-ar fi cait toata viata; mai sigur insa ca i-as fi facut mustrari aspre, chiar numai pentru faptul ca socotise o posibila casatorie cu altcineva. As fi intaratat-o desigur, mai rau cu interventia mea nesabuita, tocmai cand aveam mai multa nevoie s-o recastig pentru mine. Si, iata, intamplarea facu sa urc nevoie cu un etaj mai sus, sa bat la o usa straina, o femeie necunoscuta sa-mi tranteasca ostentativ usa in nas, si patania asta neprevazuta si comica sa-mi tempereze furia initiala, ca o binevenita supapa de siguranta.
Domolit si calm ( caci aceasta era singura atitudine ceruta de imprejurare ) am intrat apoi in camera ei. Cine imi dictase sa ma cufund in tacerea indaratnica ce se dovedeste atat de necesara? Sunt convins ca daca i-as fi vorbit ei, conversatia noastra s-ar fi transformat vertiginos in cearta. Privind pe fereastra, imi venise gandul sinuciderii. Cladisem pe acest gand o drama imaginara. Nu era oare pretextul ca sa-mi vad lacrimile si o data cu ele rezolvarea impasului in care ma aflam?
Spuneam mai sus ca pornisem la atac fara nici un plan preconceput. Chiar daca as fi avut vreunul, sunt sigur ca praful s-ar fi ales de el. Am mers la voia intamplarii si intamplarea aranjase lucrurile mai intelept decat ar fi facut-o cea mai inteleapta minte. Mie nu-mi ramasese altceva decat sa ascult supus sugestiile care porunceau vointei mele. Oare acea ratiune necunoscuta alcatuise deasupra constiintei mele un plan de recucerire fara gres?
Un lucru e sigur, din mecanica faptelor petrecute, mie personal nu-mi apartinea decat executarea.
Am asteptat-o pe ea toata ziua. Imi spusese ca vine fara sa precizeze ora. Eu n-o intrebam, nu puteam s-o intreb, pentru ca sunt unele imprejurari cand vrei un lucru cu tot dinadinsul, spunand nu sau macar tacand. Intelegerea se stabileste pe deasupra cuvintelor, printre cuvinte prin gesturi si atitudini semnificative, sau prin glasul mut al ochilor.
In asteptarea ei, teseam febril, inchipuindu-mi tot ceea ce mi-ar fi placut sa se intample dupa sosirea ei.
O doream cu atata ravna incat mi se parea ca se nascuse in mine o noua dragoste mai puternica decat cea dintai ( sau era tot cea dintai care datorita constrangerilor suferite crescuse atingand proportii uriase gata sa-mi inabuse fiinta ).
Parcurgeam mintal istoria legaturii noastre, faptele care o alcatuiau, atat de minunate, atat de proaspete! Mi-aduceam aminte de prima sarutare smulsa ei ( acolo pe strada, ea avea o rochie foarte frumoasa, iar eu un mare nimic eram cu bicicleta ).
Visarea mea cu ochii deschisi se prelungea de cateva ore, fara a lua seama la curgerea timpului. Dar mult asteptata mea iubita inca nu se arata. Atunci am facut un calcul al probabilitatilor in legatura cu venirea ei, ca sa-mi dau seama in ce proportie previziunea mea are sa fie verificata de realitate.
Asa, deci, spuneam:
1. Vine ea. 2. Nu vine. La punctul 1 ( daca vine ) adaugam diviziuni si subdiviziuni: a. va fi suparata, b. nu va fi suparata; o subdiviziune: ce vom vorbi. Astfel, punctul 1 ( daca vine ) se dilua intr-o serie nesfarsita de probabilitati. Asupra punctului 2 ( nu vine ) n-am insistat deloc. ( De altfel, nici nu imi convenea ).
Ea veni pe inserat si-mi rasturna tot calculul, pentru ca era insotita de inca o prietena de a ei, si acest lucru nu-l prevazusem. Le-am poftit sa se aseze, dar ele nevrand sa ramana am plecat sa cinam in oras.
Am nimerit intr-un restaurant si acolo, timp de doua ore, am pus la cale casatoria noastra, fixandu-i data, locul si celelalte amanunte. Si ghici ce, povestea s-a terminat..



Comenteaza pe blog

Esti oltean? Ai un blog? Vrei sa fie promovat pe CraiovaForum? Nimic mai simplu. Citeste aici cum poti face asta.