- Bine, spuse barbatul. Ce zici?
- Nu, raspunse fata. Nu pot.
- Vrei sa zici ca nu vrei.
- Nu pot. Asta vreau sa zic.
- Adica nu vrei.
- Bine, spuse fata. Fie ca tine.
- Pai, nu-i ca mine. Tare as vrea sa fie.
- Multa vreme asa a fost.
Era devreme si in cafenea nu era nimeni, in afara de barman si de cei doi, care stateau la o masa in colt. Vara se sfarsea si amandoi erau bronzati, asa ca nu prea pareau la locul lor in Paris. Fata purta un costum de tweed, avea o piele fina, maro-aurie, parul brunet si roscat era tuns scurt si-i statea frumos, lasandu-i fruntea libera. Barbatul o privi.
- O s-o omor, spuse el.
- Nu, te rog.
Avea maini foarte fine si barbatul isi indrepta privirile spre ele. Erau slabute, maronii si foarte frumoase.
- Asa o sa fac. Iti jur.
- Asta n-o sa te faca mai fericit.
- Nu puteai sa te bagi in altceva? Nu puteai sa te amesteci in alta belea?
- Se pare ca nu. Ce-o sa faci?
- Ti-am zis.
- Nu. Te intreb serios.
- Nu stiu, spuse el.
- Bietul baiat, spuse ea intinzandu-si mana spre el.
- Nu, multumesc, spuse el, privindu-i mana fara s-o atinga.
- Nu foloseste la nimic sa spun ca-mi pare rau?
- Nu.
- Nici sa-ti spun cum e?
- As prefera sa nu aud nimic despre asta.
- Te iubesc foarte mult.
- Da, si asa mi-o dovedesti.
- Imi pare rau ca nu intelegi, spuse ea.
- Ba inteleg. Tocmai asta-i problema, ca inteleg.
- Aha. Si asta desigur ca te face sa te simti si mai rau.
- Sigur, spuse el privind-o. O sa inteleg intruna. Zi si noapte o sa tot inteleg. Mai ales noaptea. Nu iti trebuie sa-ti faci griji in privinta asta.
- Imi pare rau.
- Dac-ar fi fost vorba de un barbat, de fapt de asta ar fi..
- Nu spune asa ceva. N-ar putea fi vorba de un barbat. Stii foarte bine asta. N-ai incredere in mine?
- Asta-i culmea. Sa am incredere in tine. Asta-i chiar culmea.
- Imi pare rau. Se pare ca numai asta zic azi. Dar daca ne intelegem unul pe celalalt, n-are rost sa ne prefacem ca nu este asa.
- Nu, banuiesc ca nu are.
- O sa ma intorc daca o sa ma vrei.
- Nu. Nu te vreau.
Apoi tacura un timp.
- Nu ma crezi ca te iubesc, nu-i asa? intreba fata.
- Hai sa nu mai vorbim prostii.
- Nu ma crezi ca te iubesc?
- De ce n-o dovedesti?
- Tu nu erai asa. Nu-mi cereai niciodata sa-ti dovedesc ceva. Nu-i politicos ce faci.
- Esti haioasa.
- Tu nu esti. Tu esti un barbat de treaba si mi se rupe inima sa plec si sa te las..
- Sa nu ti se rupa altceva, doar ca, desigur, trebuie sa faci asta.
- Da, trebuie. Si tu stii asta.
- Nu ai putea sa fii bun si sa ma lasi sa plec?
- Tu ce crezi ca o sa fac?
- Nu poti sa ma ierti? Acum, ca stii?
- Nu.
- Nu crezi ca ce-am avut noi si ce-am facut impreuna ar trebui sa ne ajute sa ne intelegem unul pe celalalt?
- ” Viciul e un monstru atat de urat “, spuse el.
- Hai sa nu-i spunem viciu. Nu-i prea politicos.
- Perversiune, atunci, spuse el.

sursa



Comenteaza pe blog

Esti oltean? Ai un blog? Vrei sa fie promovat pe CraiovaForum? Nimic mai simplu. Citeste aici cum poti face asta.