Sfantul Paste - cat de sfant ?

**great_deal** · 02-04-2010 00:11

Am gasit ,pe un blog , un post legat de semnificatia Sarbatorilor de Paste :
" ... Vin sărbătorile. Sincer, mă disperă la maxim. Mă disperă să văd oamenii preocupaţi dacă vor găsi sau nu miel, dacă ouăle vor fi suficient de multe şi suficient de roşii, dacă va fi curat în casă, dacă va ieşi bine rulada, etc. Iar asta e doar partea I, partea dinainte de paşte. Pe urmă, preocupările creştinilor devin altele: cine o să vină la noi? La cine vom merge? de ce a venit vecinul ăla şi de ce nu a venit celălalt? ce-o fi crezut vecina despre ruladă? o fi fost suficient de curat? i-o fi plăcut noul serviciu de farfurii? La ce fete să mergem la udat? Vor fi ele suficient de ude după ce le vom uda? E bun costumul pe care l-am luat? Ce băieţi au venit la udat? Cu ce parfum? Ce-o fi zis despre felul în care îţi stă părul? Printre toate astea se pierde un detaliu: chiar esenţa acestor sărbători, şi anume paradigma creştină, iubirea aproapelui, alea alea. Dumnezeu transcende empirismul. Este deasupra simţurilor şi nevoilor noastre, e deasupra marketingului şi mercantilismului dar nu vom înţelege asta decât atunci când ne vom învinge instinctele primare şi nevoile şi ne vom ghida după un alt sistem de valori. Creştinismul a fost înţeles greşit. Eu nu cred că Isus a înviat ca să fie magazinele pline de oameni în vinerea mare până după miezul nopţii,iar lumea să se calce în picioare şi să se tragă de păr pentru ultima bucată de miel. Nu cred să scrie în biblie că cine nu are şuncă pe masă de paşti va merge în iad. Sau că dacă n-o să stai ore întregi în frig în faţa bisericii să vină popa să îţi fleoşcăie nişte apă de la robinet proaspăt sfinţită peste mâncare crezi că o să arzi în flăcări după moarte? Eu nu sunt un mare creştin. Am momente de credinţă alimentate de un fals optimism uneori şi momente de ateism atunci când mă lovesc de cruda realitate cotidiană. Merg mai degrabă pe principiul lui Pascal (nu ai nimic de pierdut dacă vei crede, şi poate, cine ştie, Dumnezeu chiar există). Dar , Dumnezeu dacă există nu se regăseşte în tradiţii, în ouăle roşii şi în coşul de paşte. Asta e doar partea murdară a umanităţii, nevoia instinctivă de a mânca pe săturate până ne e rău (îndestularea asta arată de fapt cât de ipocriţi sunt unii când ţin post), de a ne impresiona rudele, vecinii, prietenii, duşmanii, nevoi împachetate chiar de minunatele biserici într-un ambalaj care pare frumos dar ascunde ceva mizerabil: “sfânta tradiţie”.Cu alte cuvinte ne minţim singuri că facem toate astea pentru Dumnezeu, când de fapt le facem pentru că aşa a zis popa, sau ca să nu zică alţii că noi nu am făcut nimic de paşti, sau si mai trist doar pentru ca asa fac si altii. Creştinismul in esenţa sa nu este rău, iubirea aproapelui, modestia sunt valori pe care ar fi minunat să le împărtăşim cu toţii, însă nu doar o zi-două pe an, şi chiar şi atunci doar la nivel declarativ. E uşor să zici : hai să fim mai buni, şi apoi să îţi continui viaţa obişnuită. Este greu să se schimbe ceva când toată lumea e fericită în ziua de azi doar dacă face ce fac şi alţii. Altfel, eşti un penibil, eşti exclus şi privit ciudat. Pentru majoritatea probabil vorbele astea sunt plictisitoare, şi banale. E mai simplu cu mielu, ouăle roşii, pasca, Real, Carrefour, prăjitura, şunca, popa porno, vinul roşu şi toate alea. Dumnezeu să mai aştepte. Deocamdată oamenii se tem să gândească prea mult. Au prea multă treabă ca să pregătească paştele. Totuşi, eu cred că dacă Dumnezeu nu vroia să gândeşti şi să ai întrebări te-ar fi făcut vită. Paşte Fericit! "
oare exagereaza ??

**Nykolas** · 02-04-2010 17:49

Bravo! Bun thread.
Sarbatorile crestine sunt traite in mod diferit de fiecare om in parte, in functie de structura lui spirituala.
Sunt 3 tipuri de oameni: cei carnali, cei spirituali si cei carnal-spirituali. Carnalii traiesc cu placerile Vietii, cu mancare si bautura, somn si aventura pamanteasca. Cei spirituali traiesc intr-un infinit greu de inteles, prin rugaciuni, post, delasare de tot ce este lumesc, cu ochii, gandul si sentimentul doar la divinitate. Iar cei carnal-spirituali sunt cei mai fericiti oameni, care le imbina pe amandoua intr-un basm feeric; este cel ce traieste extremele aproape electrizant, cel ce sufera pana la Dumnezeu, cel ce iubeste pana la cer, cel ce greseste si indreapta, cel ce spera si iarta, cel ce plange si zambeste, cel ce simte ca in el, Dumnezeu traieste, cel ce se bucura de darul Vietii.
Este o arta sa fii OM in ziua de astazi.
Un Sf.Paste fericit !

**liwiu_evo** · 02-04-2010 19:26

Mesaj iniţiat de Nykolas

Bravo! Bun thread.
Sarbatorile crestine sunt traite in mod diferit de fiecare om in parte, in functie de structura lui spirituala.
Sunt 3 tipuri de oameni: cei carnali, cei spirituali si cei carnal-spirituali. Carnalii traiesc cu placerile Vietii, cu mancare si bautura, somn si aventura pamanteasca. Cei spirituali traiesc intr-un infinit greu de inteles, prin rugaciuni, post, delasare de tot ce este lumesc, cu ochii, gandul si sentimentul doar la divinitate. Iar cei carnal-spirituali sunt cei mai fericiti oameni, care le imbina pe amandoua intr-un basm feeric; este cel ce traieste extremele aproape electrizant, cel ce sufera pana la Dumnezeu, cel ce iubeste pana la cer, cel ce greseste si indreapta, cel ce spera si iarta, cel ce plange si zambeste, cel ce simte ca in el, Dumnezeu traieste, cel ce se bucura de darul Vietii.
Este o arta sa fii OM in ziua de astazi.
Un Sf.Paste fericit !

aha, deci sa inteleg ca esti credincios si faci parte din categoria a 3-a carnal-spirituala. numai numele ma trimite cu gandul la altele. iti place sa bei, sa injuri, sa f***, sa te faci praf, sa mananci pana dai pe-afara, sa dormi, sa traiesti extremele electrizant(nu stiu cum e, dar cred ca implica curentul de la priza), sa traiesti intr-un basm feeric. si cu toate astea esti un crestin desavarsit.

nu vreau sa facem topicul asta unul de discutii legate de crestinatate, dar iti spun ca majoritatea romanilor fac asta. injura si au ganduri necurate cu casiera din real, dar au bordul burdusit cu icoane si rugaciuni, nu isi ajuta aproapele la nevoie, dar fac cruce la biserica, mint si insala si cred ca de sarbatori sunt mai buni.

asta privit din prisma unui credincios.

ps: mos craciun nu exista.

**UCR** · 02-04-2010 19:30

Mesaj iniţiat de liwiu_evo

aha, deci sa inteleg ca esti credincios si faci parte din categoria a 3-a carnal-spirituala. numai numele ma trimite cu gandul la altele. iti place sa bei, sa injuri, sa f***, sa te faci praf, sa mananci pana dai pe-afara, sa dormi, sa traiesti extremele electrizant(nu stiu cum e, dar cred ca implica curentul de la priza), sa traiesti intr-un basm feeric. si cu toate astea esti un crestin desavarsit.

nu vreau sa facem topicul asta unul de discutii legate de crestinatate, dar iti spun ca majoritatea romanilor fac asta. injura si au ganduri necurate cu casiera din real, dar au bordul burdusit cu icoane si rugaciuni, nu isi ajuta aproapele la nevoie, dar fac cruce la biserica, mint si insala si cred ca de sarbatori sunt mai buni.

asta privit din prisma unui credincios.

ps: mos craciun nu exista.

sunt cu totul de acord cu tine aici

.....

**Xayidee** · 02-04-2010 19:41

Good food,
Good meat,
Good god,
Let's eat!

pentru mine e o zi in care am timp sa fac si sa mananc ceva mai special, fata de obicei cand nu am timp si ies pe usa cu 2 felii de paine prajita in mana si le mananc in autobuz. deci paste rulz!

**Raizer_001** · 02-04-2010 19:59

mi-e lene sa citesc toata chestia aia...

sarbatorile astea pt mine's doar sanse de-a revedea 'clanurile', care in restul anului sunt raspandite pe-oriunde.

**zagalo** · 02-04-2010 20:04

o mini vacantza bine venita!

**ulrich** · 02-04-2010 23:01

sarbatorile la romani nu sunt pentru cinstirea sfantului... grija lor este sa aiba cat mai multa mancare, bautura sa ajunga mai apoi la spital cu indigestie sau in coma alcoolica.

**Ace** · 03-04-2010 17:15

Persoana care a scris toate astea a adus la un loc multe probleme si aspecte (negative) ale conceptului de sărbătoare într-o religie. Nu e spațiu pe forum sa le iei pe fiecare în parte sa le dezbați... dar, se poate ridica o alta problema aici:

Persoana zice asa:

"Eu nu sunt un mare creștin. Am momente de credință alimentate de un fals optimism uneori și momente de ateism atunci când mă lovesc de cruda realitate cotidiană. Merg mai degrabă pe principiul lui Pascal (nu ai nimic de pierdut dacă vei crede, și poate, cine știe, Dumnezeu chiar există)"

Câți dintre voi, noua generație, chiar credeți, orbește, din suflet, fără sa va puneți întrebări ? Câți dintre voi sunteți "mari creștini" ?

Persoana afirma ca credința sa se bazează pe principiul lui Pascal, adică în alte cuvinte, nu crede pentru ca are impresia ca Dumnezeu chiar exista, ci crede FORȚAT, credința lui fiind neadevărata, ci mânata de un INTERES ( lucrul câștigat / pierdut -- adică eternitatea în IAD sau RAI ), cum poate credința sa sa fie reala, pura, odată ce este împinsă de la spate de un stimul exterior ? Nu poate ! Reformulat suna cam asa: credința lui e bazata pe frică ...

Frica ?! DA .. La asta se rezuma totul .. Trist nu ?

Eu unul cred ca panteismul reflecta cel mai bine viziunea despre divinitate.

( îmi cer scuze pentru cei ce nu știu engleza - lucrez momentan la pagina in romana împreuna cu câteva alte persoane )

Pentru cei ce nu stiu despre ce este vorba, panteismul promoveaza ideea ca dumnezeu este tot (cosmos, galaxii, planete, pamant, animale, oameni, etc); pune semnul echivalent intre natura si dumnezeu. Nu este un dumnezeu personal, pentru care sa te jerfesti sau in numele caruia sa comiti o fărădelege, este un dumnezeu pasiv, prezent oriunde exista viata în armonie.

In panteism, binele nu deriva dintr-o scriptura sau din gura unui tâmplar mort de milenii; în panteism, binele deriva din RESPECT fata de natura și implicit fata de semeni. Faci bine nu de frica ca daca faci altcumva, vei pieri in flacari .. nicidecum !

Panteismul înțelege simbioza dintre specii, viziunea despre univers fiind una de trecere de la o stare de existenta materiala la o alta, adică merge mana în mana cu știința, pentru ca lucrurile sunt transcendente și nu statice, astfel NU se creează conflicte ca de exemplu intre biserici și restul instituțiilor.

Biserica panteista este o pădure, un râu, o mare, văzduhul, stelele.

Sunt multe de spus, dar deja am scris prea mult, pentru cei interesați, aștept cu drag PM dacă doriți sa întrebați ceva.

Si daca e sa fie altcumva, iar dumnezeul crestinilor exista, astept cu drag judecata pentru a-i spune:

"Am făcut preponderent bine în viata, am ținut la semenii mei, i-am ajutat și am încercat sa fac din spațiul din jurul meu o lume mai buna; condamna-ma căci nu am crezut în tine !"

**Replay** · 03-04-2010 18:31

Cine nu se supune orbeste traditiilor e un pacatos, Dumnezeu va vede, El vede tot si veti arde in cazan

**andrei.andrei** · 03-04-2010 18:35

O zi/zile in care mananci o mancare mai speciala, nu cea de zi cu zi,
O zi/zile in care toti te streseaza cu mesajele lor de Paste luate de pe net care sunt scrise in doua mesaje pentru ca pe Cosmote e multe gratis, in lista de Y.M. toti au la status "Paste Fericit", calculatorul se blocheaza de massuri in care sunt cruci facute din virgulite si alte chestii.

Paste Fericit !!!

**Laur1** · 03-04-2010 22:31

cat de sfant ?? depinde fiecare

**tazmania** · 23-11-2010 13:59

Salutare !
Intr-adevar, e o problema destul de "problematica" si de complexa ceea ce s-a discutat aici. Stim cu totii ce si cum. Toti am trait aceste momente si le vom mai trai inca, atat cat va vrea bunul Dumnezeu. Tind sa dau dreptate unora, chiar daca numai partial.
Din pacate, asa s-a ajuns. De multe ori, sarbatorile noastre crestine, pline de taine si intelesuri dumnezeiesti, au devenit simple prilejuri de afaceri sau de imbuibare. Pentru unii. Mai multi sau mai putini, nu stiu. Tind sa cred ca destul de multi. Am vazut cu totii cozile de la supermarketuri si stim si "crizele" pe care le facem uneori atunci cand ni se pare ca nu suntem destul de pregatiti material pentru respectivele sarbatori... Dar e prea putin doar sa observam. Eu zic ca trebuie si facut ceva in sensul aceasta, evident, fiecare dupa puterile lui.
Pastele e o sarbatoare sfanta. Una dintre cele mai sfinte pe care le are intreaga crestinatate, nu numai Ortodoxia. Ea are rolul central in Ortodoxie, din cauza faptului ca se refera la Invierea Domnului Hristos - adevar pe care se intemeiaza toata propovaduirea crestina. Aceasta a fost factorul determinant in plecarea Apostolilor la vestirea cuvantului Imparatiei. Din fricosii care fusesera pana atunci (si sa ne amintim aici doar episodul cu lepadarea lui Petru), Apostolii infrunta moartea si pe pagani, fara a mai afisa vreo teama. Dupa Inviere au inteles totul, iar Hristos cel inviat le-a dat puterea si taria de a merge pana in "panzele albe".
Desi exista multe sarbatori importante in Ortodoxie (cum ar fi Nasterea Domnului, fara de care, evident, Invierea nu ar fi putut avea loc), Pastele a dobandit rolul central, prin aceea ca a urmat si centralitatea Pastelui evreiesc, dar mai ales prin faptul ca a aratat lumii intregi ca Mesia venise si ca proorociile Vechiului Testament se implinisera in Hristos.
Pastele crestin nu mai face referire la Pastele evreiesc decat prin denumire. Paste inseamna "trecere". As adauga eu, trecere de la o stare la alta. Caci evreii sarbatoreau si sarbatoresc Pastele lor ca o comemorare a scoaterii poporului de catre Iahve din robia egipteana si trecerea acestuia prin mare ca pe uscat. Era si este vorba asadar de o trecere, fizica, dar si spirituala. Caci praznuiau si praznuiesc si azi trecerea fizica prin mare, dar si pe cea spirituala, de la robi egipteni, la oameni liberi. Tot asa si noi. Sarbatorim trecerea lui Hristos prin iad, dar si eliberarea noastra de sub robia pacatului, venita prin Invierea Sa. Suntem puternici, dar nu prin noi insine, ci prin jertfa Sa. Putem birui patimile si pacatul, deci pe diavol, caci Hristos ne-a dat putere prin aceea ca a inviat din morti si a biruit stapania mortii. Omul singur nu putea face aceasta; de aceea, Hristos si-a asumat conditia/firea umana si a lovit imparatia iadului, "mancatoare" de oameni. Caci pana la venirea lui Hristos, raiul a fost inchis inca de la izgonirea lui Adam si a Evei... Dumnezeu putea si poate sa mantuiasca pe om oricand, ca pe un robot, la modul automat. Dar nu vrea. El vrea ca omul sa fie constient si sa-si doreasca mantuirea, sa lucreze atat cat poate pentru dobandirea ei. De aceea Hristos a fost si om. Ca firea omeneasca sa participe la mantuirea adusa de Hristos. De aceea Hristos a fost si este Dumnezeu-Om, dupa intruparea Sa.
Si, deci, asta sarbatorim noi la Paste. Posibilitatea de a intra in rai. Invierea lui Hristos asta ne-a adus: mantuirea.
Cati stim ? Habar n-am. Destui, cred. Ce ne retine pe ceilalti sa nu stim ? Nu stiu. Exista destule medii de informare, avem atatea biserici, atatia preoti, atatea carti... Sa fie doar indiferenta noastra ? Sau doar atasarea de cele ale lumii acesteia ? Am uitat de ce ne numim crestini ? Am uitat care ne e datoria ? Care ne e menirea ?
Sa ne ajute bunul Dumnezeu sa redescoperim ce inseamna Ortodoxia si ce ne-a adus Hristos prin Inviere !