Tineti post ?

Mesaj iniţiat de obi33335

Kasparov observ ca esti citit nu gluma, nici nu imi permit un duel de argumente cu tine pentru ca esti doxa in cunostinta, dar asta doar strict la bisericeasca ortodoxa tot ce tine de PAROHÍE si .............................. Vreau sa iti spun urmatoarele: pacatul pe care tu il cunosti este pacat doar daca esti constient de el, in fata Dumnezeului tau noi doi cantarim la fel. Noi diferim aici in aceasta lume, prin felul in care alegem sa traim si prin faptele care ne diferentiaza.
Apreciez orice cuvant original al tau ca om, nu ca om al biserici, care de-a lungul instoriei a facut mai multe pacate si crime dect Hitler si insista sa le faca.

Nu te agita. Kasparov e troll. Nu-l lua in serios...

pacatul este pacat indiferent daca este constientizat sau nu, de aia sunt si pacate din nestiinta, sau necunostinta si se plateste oricum, dar diferentiat. Nu sunt nici mai citit ca altii si nicdecum doxa, e o parere falsa, m-am bagat si eu in seama fiindca multe lucruri se spun vis-a-vis de religie total aiurea si neargumentat ca in ultimul post. Normal ca postul te ajuta la mantuire, pentru cine stie ce presupune acesta sau ce presupune mantuirea. A spune ca e o aberatie fara nici un argument mi se pare adevarata aberatie. Pentru ceea ce spun am argumente si se pot proba prin practica si pe baza lor ma duelez cu oricine care ramane intr-un cadru polemic adecvat. Daca vreti sa alunecam in derizoriu si in afirmatii fara acoperire...continuati..eu am iesit

Mesaj iniţiat de T0nYkuL

Kasparov esti citit dar nu prea.. spui in primul replay pe acest subiect ca postul te ajuta la mantuire ceea ce este o aberatie.

Salut ! Ce te face sa crezi ca postul este aberatie in lucrarea mantuirii ? Uite, am citit cartea despre post a preotului Alexander Schmemann; citeste-o si tu si vezi cum ti se pare. E adevarat, subiectul tratat este in mod deosebit Postul Mare (cel in care ne aflam acum), dar explicatiile sunt valabile si pentru restul... Obisnuiesti sa mergi la slujba ? Sau ai spus despre post, doar asa, cam ce crezi tu ? Si, in acord cu colegul Kasparov, ma gandesc ca n-ar strica sa dai si o mica explicatie asupra parerii tale. Sa intelegem si noi de ce consideri postul o aberatie. Asa ar fi cinstit. Numai bine !

"Da"

Ba Da

Nu.

Da!

Nu țin post, nu sărbătoresc paștele, nu sărbătoresc nimic ce ține de religie dar mă bucur de minivacanța asta binevenită alături de prietenii mei enoriaș care esteț voi !

Nu postesc, dar poftesc.

După ce am parcurs prima dată, în fugă, postările de aici, m-a încercat un amuzament teribil, însă apoi mi-am adus aminte de discuțiile din Constantinopol, din vremea sinoadelor de la Efes și Calcedon. Atunci, se spune, oamenii discutau și în piețe, în măcelării și pe stradă despre câte firi are Mântuitorul Hristos. Bănuiesc, însă, că situația era asemănătoare celei de pe acest forum, fiecare încercând să prezinte o versiune proprie cât mai originală asupra unicei realități. Deci, în cele din urmă, nu e așa de amuzantă dezbaterea. Dar de ce ziceam că ar putea fi considerată amuzantă? Pentru că, dragilor, fiecare (sau aproape fiecare) dintre voi porniți de la premise greșite.

1. Postul este una dintre coordonatele esențiale ale ethos-ului ortodox, ale unui „lifestyle” ortodox, dacă vreți. Bineînțeles, există o multitudine de astfel de ethos-uri, pe tot globul, și am fi absurzi să punem monopol pe accesul la Dumnezeu al omului (pentru lămuriri: „Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege, ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără” - Evrei 2, 14-15). Cu toate acestea, însă, după ce am primit Botezul în numele lui Hristos, deja ne-am angajat pe o cale ce implică tocmai acest ethos ortodox. Nu ne putem reclama ortodocși, dar să refuzăm să trăim ortodox; dacă vrem să trăim de capul nostru, atunci să ieșim din Biserică (adică din ekklhsia , adunarea „fiilor lui Dumnezeu celor împrăștiați” - Ioan 11, 52). Așadar, ori rămânem ortodocși, acceptând tot ceea ce implică acest statut, ori respingem diverse aspecte ale ortodoxiei și atunci ne luăm tălpășița și nu-i mai cicălim pe forumuri pe ăia care vor să rămână ortodocși.

2. Pe de altă parte însă, cei care se străduiesc să rămână ortodocși, pentru Domnul se străduiesc și pentru ei înșiși. Desigur, ar fi ideal ca ekklhsia să poată fi realizată în mod plenar în fiecare comunitate umană pământească, dar din păcate mă îndoiesc sincer că vreodată a fost așa și că vreodată va fi așa. În aceste condiții, sesizând de la bun început caracterul eterogen al oricărei comunități cu valențe ecleziale, Sfântul Pavel spune: „Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit” (Romani 14, 3). E datoria noastră să evidențiem toate aspectele viețuirii creștine, dar nicidecum să criticăm sau să judecăm pe cineva anume. Reciproca ar trebuie să fie valabilă, că doar nu e greu să te comporți ca un om cumsecade, chit că ești nereligios, sceptic, agnostic sau ateu.

3. În fine, în legătură cu natura postului, să nu confundăm adevărul dogmatic și biblic cu cel canonic și liturgic. Postul - sau mai bine zis starea de postire - reprezintă, în definitiv, starea autentică a omului. În această stare autentică, omul nu se înfrânează, ci își manifestă libertatea. Adam și Eva erau în această stare de postire nu pentru că se înfrânau de la ceva, ci tocmai pentru că erau independenți de constrângerile materiale. Astăzi, însă, mai ales după Hristos, a intra de bună voie în această stare de postire înseamnă a-ți manifesta dorința de a-ți reface legătura cu Dumnezeu, pentru redobândirea intimității cu El. Evident, există grade de postire, după cum există grade de rugăciune, grade de meditație, grade de milostenie etc. Și, iarăși evident, excesele unilaterale pot duce la consecințe grave: postirea unilaterală excesivă duce la un fel de sinucidere, excesul în meditație duce la mândrie etc. Ca ființă complexă, omul trebuie să știe să îmbine toate aceste mijloace de acces la Dumnezeu într-un mod care să-i permită să-și ducă viața cu demnitate și responsabilitate. Observați, vă rog, că detaliile strict alimentare sunt cu totul secundare (de-aici și amuzamentul în ceea ce privește dezbaterile despre mâncărurile exotice). Postul trebuie să fie o stare permanentă a omului, fără ca aceasta să-l transforme într-un vegetarian. Prescripțiile canonice, incluzând durata, felul și severitatea posturilor, au apărut ca urmare a lărgirii comunității creștine și a apariției unor diverse nivele de credincioșie. Însă, în esență, din punct de vedere dogmatic și biblic, omul trebuie permanent să aibă controlul laturii sale materiale, să caute mereu independența față de constrângerile trupului. De altfel, în pustiul egiptean, postul însemna abținerea de la mâncare, nu de la un anume soi de mâncare. Însă noi, dragilor, care viețuim într-un ev aprins, după o caserolă de mici, credeți că mai suntem în stare de meditații profunde? De-aia Biserica s-a gândit așa: dacă omul tot nu reușește să se abțină de tot, măcar să nu se buhăiască, pentru că i se duce toată luciditatea (de altfel, știm că multe organe trebuie să-și sporească efortul pentru a gestiona carnea ingerată).

Mă rog, e o discuție lungă. Problematica postului nu poate fi lichidată unilateral, fără a ține cont de ansamblul ethos-ului ortodox. Până la urmă, însă, e o minune în sine cum Dumnezeu ne-a lăsat pe fiecare să alergăm la El pe ce potecă dorim, pentru că Mântuitorul spune „în casa Tatălui Meu, multe locașuri sunt” (Ioan 14, 2). Sper să nu fie rezervate toate când ajungem și noi acolo!

faza cu poteca e valabila numai daca dai in shushaua principala, altfel e tot un fel de unilateralitate de care zici ca te feresti iar cat priveste ethosul eu nu-l recunosc decat in ortodoxie pt ca de pilda la musulmani tin ziua si noaptea rup tot iar neoprotestantii nu baga carne de porc da baga mititelu..si in ambele situatii numai infranare nu se pune. Cat priveste perspectiva ta eliberatoare e valabila nene daca vorbesti de natura adamica sau neoadamica(hristica) eventual a sfintilor, dar cum noi suntem bietii purtatori ai naturii corupte si salivatoare dupa un carnacior...numai la filozofia postului nu ne gandim cu burta goala. Eu cred ca trebuie tinut postul in cadrul acestei smerenii> Biserica zice post, post, Biserica dezleaga la peshtisor, bagi peshtisor, evident fara a-l judeca pe cel care baga shorici de ignat sau de a-l ridica in slavi ca mare postitor pe cel care nu are nici peshtisoru cu care sa dezlege.
Macar sa ne ramina in reflex bunele obiceiuri mantuitoare, sunt ortodox deci postesc, ma rog, ma spovedesc ma impartasesc si cer mila Domnului sa aiba grija si de sufletelul meu sa nu cad in mandria de a fi facut ceva de valoare.

Mesaj iniţiat de tazmania

Salut ! Ce te face sa crezi ca postul este aberatie in lucrarea mantuirii ? Uite, am citit cartea despre post a preotului Alexander Schmemann; citeste-o si tu si vezi cum ti se pare. E adevarat, subiectul tratat este in mod deosebit Postul Mare (cel in care ne aflam acum), dar explicatiile sunt valabile si pentru restul... Obisnuiesti sa mergi la slujba ? Sau ai spus despre post, doar asa, cam ce crezi tu ? Si, in acord cu colegul Kasparov, ma gandesc ca n-ar strica sa dai si o mica explicatie asupra parerii tale. Sa intelegem si noi de ce consideri postul o aberatie. Asa ar fi cinstit. Numai bine !

@tazmania imi place modul cum ai raspuns si te respect pentru asta!insa eu sunt de parere ca mantuirea este un dar de la Dumnezeu pe care fie il accepti fie nu.mantuirea este prin har care in estenta asta inseamna dar nemeritat..cred ca postul intreadevar ajuta dar nu influenteaza mantuirea.postul este o disciplina spirituala in care in ziua respectiva incerci sa fi mai conectat la Dumnezeu decat intr`o zi obisnuita.in concluzie mantuirea nu vine prin post.Postul nu consta in a nu manca sau a nu bea apa..presupune si asta insa este ceva mult mai profund.degaba stai toata ziua nemancat daca comportamentul si ideiile tale nu sunt in concordanta cu viata crestina.

---------- Post added 30-06-2011 at 20:00 ----------

Mesaj iniţiat de Kasparov

faza cu poteca e valabila numai daca dai in shushaua principala, altfel e tot un fel de unilateralitate de care zici ca te feresti iar cat priveste ethosul eu nu-l recunosc decat in ortodoxie pt ca de pilda la musulmani tin ziua si noaptea rup tot iar neoprotestantii nu baga carne de porc da baga mititelu..si in ambele situatii numai infranare nu se pune. Cat priveste perspectiva ta eliberatoare e valabila nene daca vorbesti de natura adamica sau neoadamica(hristica) eventual a sfintilor, dar cum noi suntem bietii purtatori ai naturii corupte si salivatoare dupa un carnacior...numai la filozofia postului nu ne gandim cu burta goala. Eu cred ca trebuie tinut postul in cadrul acestei smerenii> Biserica zice post, post, Biserica dezleaga la peshtisor, bagi peshtisor, evident fara a-l judeca pe cel care baga shorici de ignat sau de a-l ridica in slavi ca mare postitor pe cel care nu are nici peshtisoru cu care sa dezlege.
Macar sa ne ramina in reflex bunele obiceiuri mantuitoare, sunt ortodox deci postesc, ma rog, ma spovedesc ma impartasesc si cer mila Domnului sa aiba grija si de sufletelul meu sa nu cad in mandria de a fi facut ceva de valoare.

Esti ortodox asta am inteles.o singura intrebare:
De ce ai nevoie de preot sa te spovedesti?
1 cred ca ar trebui sa citesti putin biblia inainte sa faci atatea comentarii
2 crezi intr`o superstitie mai mult decat in Dumnezeu
3 daca ai fi citit biblia ai fi inteles si ai fi descoperit acolo ca mantuirea despre care tu vorbesti mai sus NU VINE PRIN FAPTE ceea ce preotii ortodocsi omit.nu exista reflexe mantuitoare poti sa faci orice ca mantuirea nu o poti castiga tu.nimic din ceea ce este in noi nu este bun spune Pavel.si ca sa te convingi Efeseni 2:8-9 Caci prin har ati fost mantuiti si aceasta nu este de la voi ci este darul lui Dumenzeu.Nu prin fapte,ca sa nu se laude nimeni.

ete ca ateii facura loc sectantilor. mai rau nici ca se putea, dar ca sa raspund punctual >

Spovedanie. Ia si cEteste si ia aminte > Dezlegarea este iertarea desăvârşită a păcatelor şi reaşezarea celui ce se pocăieşte sub puterea harului. Iată ce zice Sf. Ioan Gură de Aur despre puterea de a dezlega, încredinţată preoţilor: «Locuitori ai pământului şi ducându-şi viaţa pe el, preoţii au fost cinstiţi cu încrederea de a administra cele cereşti; ei au primit puterea pe care Dumnezeu nici Îngerilor şi nici Arhanghelilor n-a dat-o. Acestora nu li s-a spus: Câte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în ceruri şi câte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în ceruri. Stăpânitorii pământului au puterea de a lega, dar numai trupurile. Lanţul, însă, pe care Dumnezeu l-a dat preoţilor atinge sufletul şi e lung până la ceruri. Cele ce fac preoţii aici jos, Dumnezeu le întăreşte sus şi Stăpânul aprobă hotărârea servilor Săi. Ce altceva le-a dat decât puterea cerească? „Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 23). Ce autoritate ar putea fi mai mare decât aceasta: „Tată a dat Fiului toată judecata” (Ioan 5, 22). Iar eu văd că toată această putere a fost dată preoţilor de către Fiul».


apoi

1. am citit Biblia deci vorbesti gratuit
2. asta e parerea ta pe care, nefiind insotita de frun argument, o ignor
3. Dovada ca tu nu ai citit Biblia sau ai citit-o dar nu ai inteles nimic e ca ai ignorat sau rastalmacit prea precisul cuvant "Credinţa fără fapte este moartă" (Iacov 2:14-26). Nu am aci timp si chef sa deschid o discutie despre soteriologie fiindca pe de o parte mi-e cam sila de urmasii lui Luther iar pe de alta parte te vad cam slab la capitolul asta. Tin totusi sa precizez pentru simplitatea ta ca la Efeseni Sfantul Apostol Pavel (si nu Pavel ca nu ai facut scoala cu el, arata respect daca il pomenesti) se refera la Mantuirea Obiectiva realizata de Fiul evident nu pentru vreun merit al cuiva, dar mantuirea despre care vorbim noi, cea subiectiva cuprinde cele 3 conditii necesare si suficiente> credinta, fapte, har. S-o crezi tu ca esti mantuit doar prin credinta care nu lucreaza prin fapte de iubire. Credinta de care vorbesti tu e o simpla parere, ca sa fie convingere trebuie sa se manifeste prin fapte (evident nu in sensul catolic de justificatoare) nu de prozelitism sectar specific neoprotestantilor ci avand un miez plin de adevar si imbibat in iubire
Mai cauta si la Matei 7 "Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri." si apoi cenzureaza-ti ineptiile

Mesaj iniţiat de T0nYkuL

Esti ortodox asta am inteles.o singura intrebare:
De ce ai nevoie de preot sa te spovedesti?
1 cred ca ar trebui sa citesti putin biblia inainte sa faci atatea comentarii
2 crezi intr`o superstitie mai mult decat in Dumnezeu
3 daca ai fi citit biblia ai fi inteles si ai fi descoperit acolo ca mantuirea despre care tu vorbesti mai sus NU VINE PRIN FAPTE ceea ce preotii ortodocsi omit.nu exista reflexe mantuitoare poti sa faci orice ca mantuirea nu o poti castiga tu.nimic din ceea ce este in noi nu este bun spune Pavel.si ca sa te convingi Efeseni 2:8-9 Caci prin har ati fost mantuiti si aceasta nu este de la voi ci este darul lui Dumenzeu.Nu prin fapte,ca sa nu se laude nimeni.

21. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.(Ioan cap.20)

14. Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?
15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
16. Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
17. Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.
18. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.
19. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.
20. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?
21. Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic?
22. Vezi că, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit?
23. Şi s-a împlinit Scriptura care zice: "Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate" şi "a fost numit prieten al lui Dumnezeu".
24. Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă.
25. La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale?
26. Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este.(Iacov, cap.2)