Lasând gluma la oparte, cred ca am descoperit un adolescent ochelarist, frustrat si complexat, speriat parca de fete; devorator de carti, nu insa tocilar, caci daca citea nu neglija total programa scolara, profesorii si clasa pregatitoare. Parintii ii reproseaza insuccesele, fetele il privesc ca pe o curiozitate, dar el vrea sa-si ia revansa croind drumul zilei in care ajunge mare si celebru, tel supreme spre care isi canalizeaza toata energia.
Colegii de generatie il trateaza ceva mai bine, il ironizeaza zicandu-i “dottore” dar nu il izoleaza, nu il exclud din grup, pentru ca se pot folosi de “calitatile” lui. Ii are prieteni pe Radu, Adrian, Marian, Lia, Liviu, personaje cel putin interesante, iar ca mentor pe “tatucul” Ion. Radu, frumusel, ingamfat, superficial, cu succes la sexul frumos, Adrian, un neocomunist devorator de carti pe care nu le scapa din mana nici la noua “scoala” in care va preda cateva luni, Marean, cel care “este” stapanul “almanahelor” si al lui “goagal”, Lia, stapana cainilor vagabonzi si latratoarea de serviciu, Liviu, mare farseur si gogoman. Penduleaza intre lumea din mansarda si distractii facile spre care il predispun fizicul sau atragator, pe placul fetelor.
Ce e mai ciudat, e ca avem de a face cu o robie benevola, chiar dorita, pe care, de obicei o numim vocatie. Intelepciunea trece in toate astea pe langa suflet. Am devenit enciclopedii ambulante, iar intelepciunea nu incape in enciclopedii. Ce pacat! Dar accentul trebuie pus pe “fa ce vrei”, incercand sa realizezi impacarea perfecta a faptelor cu gandul trairii in deplina armonie sufleteasca, fara sa violentezi sufletul propriu. Dar crezi ca sta in puterea ta, fara harul lui Dumnezeu?
Criza de identitate si ideal prin care trece aceasta generatie, mi se pare cea mai grava dintre cele traversate de generatiile Romaniei de pana azi. Din cauza acestei generatii se pare ca nu mai infloreste aproape nicio floare primavara.
Lupta pentru viitor a fost inlocuita de cei care construiesc pentru ei, tinandu-i departe pe ceilalti pentru a-i determina sa aibe un singur ideal, si anume actiunea de supravietuire.
Dupa o anumita varsta, multi oameni au impresia ca au naufragiat, ca si-au ratat viata, ca au trait o viata idioata, absurda, o viata care nu a putut fi a lor, care nu putea fi decat viata altuia.
Pentru ca avem o parere prea buna despre noi insine si nu putem crede ca daca am fi trait intradevar viata noastra, ea ar fi putut fi atat de idioata.
Nu, nu va spun. Va las sa descoperiti singuri, citind si enervandu-va, cum m-am enervate si eu.
Un gradinar care creeaza are la indemana lui flori de toate soiurile si poate face toate felurile de experienta; poate sa obtina forme si culori deosebite. Numai ca se intampla un lucru foarte caracteristic.
Prin aceste indrumari si aceste forme noi, pe care gradinarul le obtine asupra florilor lui, rareori acestea sunt viabile, adica tipurile noi de viata sunt sterile, nu se reproduc.
Raspunde cu citat
