Draga prietene,
Am fost foarte impresionat de ceea ce mi-ai scris si anume ca inca din luna mai, aveai sentimentul ca nu vei putea supravietuii iarna ce va veni .Totusi, nu te teme, nu va fi grea, sunt semne bune. Ca doar la greu mai vegheaza cineva la existenta noastra, ne mai ajuta. Nu trebuie sa regreti deloc faptul ca nu te-ai apucat sa vezi ieri serbarile organizate, eu am prins ceva spontan… vorba lui nea Ion, dar m-a impresionat grija ce o au pentru popor de a-l invita la fasole, e mai ieftina si parca traditionala .
Pai vezi, aici e cheia – nu poti iubi libertatea fara a fi pedepsit. Tocmai am fost la un oftalmolog, m-a consultat cateva minute si nu mi-a luat bani ca inca nu mi-a venit pensia. A acceptat sa ma consulte pe datorie. Se pare ca starea unui ochi este putin cam proasta, nu mi-a zis totul, a zis ca vom continua cand iau pensia. Acum am luat decizia sa nu mai scriu nici sa mai citesc, o sa privesc la televizor caci este mai comod, nu? Si eu ma intreb daca sunt capabil sa depasesc toate aceste simtome de griji… sper sa reusesc caci nu sunt un om slab. Ieri am facut 25 de km pe jos fara sa obosesc. Pai cum sa obosesti cand in timpul plimbarii afli ca a scazut natalitatea si brusc in chilii maicutele intra in panica si se apuca sa nasca gemeni, vezi e minunata biserica, nu sade …da semnale reale enoriasilor si ii indeamna la procreatie. Am facut o vizita si prin satele romanesti. Sunt triste si stapanite de mizerie, cainii nu mai latra, sunt grupuri, grupuri isi vad de treaba se inmultesc comunitar, cica, asa?
Cocosii au refuzat demult sa cante spun ca le este teama sa nu readuca in amintirea satenilor traditiile de odinioara. Despre acest freamat de iubire de odinioara ce se nastea dupa ultimele tristeti prin satul romanesc, un regret de nimeni inteles, doar regretul de a fi pesimist. Cand existenta ta se defineste in atributul nelinistii si al fricii, faptul pur de a trai este supremul curaj, este un act eroic. Indepartarea de eros devine fatala, deoarece tot ce e in tine se concentreaza pentru mentinerea ta. Ca atare, placerile in acest eroism al existentei ar parea grave lasitati, cand toata fiinta ta nu cunoaste alta problema decat omorarea sau inlaturarea distrugerii. Zilele acestea in care vazul suplineste gandirea, cand te apropii de oameni ca de obiecte. Uite, stii, am constatat si sper sa gresesc, oamenii s-au dispersat de Dumnezeu, de cand i-au rapit atributele de persoana l-au scos fara voie din viziunea noastra, pai cui sa ne mai adresam, daca El nu este o persoana care sa ne inteleaga si sa ne raspunda!? De ce atata departare? Pai am tot meditat si mi-a adus aminte un amic bun cu care mai fac plimbari ca pe la anii 1990 a aparut un domn pe numele lui Ion care a zis ca e liber cugetator si a sfatuit intreg poporul “asa sa fiti, ca mine… pai cum putem fi ca el, ca eu am devenit un bun crestin cand mi-am dat seama ca fara revelatie si fara asistenta divina nu poti sti nici cine esti nici ce este lumea, nici daca are un sens sau nu, nici daca eu am un sens sau nu. Nu poti sti de unul singur. Asadar mi-am dat seama ca fara Dumnezeu nu poti cunoaste sensul existentei umane si universale, Pai la intrebarea daca mi-e frica de ceva as avea un raspuns, nu stiu cat de bun sa fie dar vreau sa stii ca ma emotioneaza foarte tare fila goala si pentru asta prima mea grija este sa nu fiu pandit de demonul originalitatii. Vreau sa fiu original si cuviincios… pai uite dupa prima scrisoare stii doar a fost expediata electronic si au putut sa o citeasca si ei si ce crezi?… m-au certat putin, spunand de ce vorbesc impotriva lor si a trebuit sa raspund cuviincios. Pai impotriva voastra vorbeste tot poporul, ce sa mai adaug eu? Am o legenda, dar legenda mea nu a vrut sa acopere ideea de statuie. Aceasta legenda este Petrica, cred ca ti-l amintesti, despre el vom vorbi data viitoare. Iti spun ca a facut 13 ani de inchisoare pentru popor, ce spui? Pai recurs la cine era sa faca? La Dumnezeu? Am multe sa-ti povestesc dar acum ca se apropie sarbatorile de iarna cu nimic mai frumoase si parca mai triste decat cele trecute ma opresc aici si promit sa continuam dupa sarbatori deoarece acum vreau sa fac un pelerinaj national. Poate da Domnul sa mai gasesc cate ceva din traditiile de alta data. Dar pana atunci vreau sa ramaneti asa: frumosi si buni.
Iubiti-va!
Va pretuiesc, tot eu,
Gheorghe Duduiala
Mai citiţi şi:
Scrisoare pentru un prieten (partea I)
Scrisoare către un prieten (partea a II-a)
Scrisoare către un prieten (partea a III-a)
