Un medic rezident, aparent obișnuit, o foaie, un creion și câteva ore bune de muncă. Nu, nu este vorba de cum dă recomandările un doctor craiovean care a terminat Facultatea de Medicină din Bănie, ci cum transpune, încet și meticulous, frumusețea și expresivitatea realității.
Adrian Saizu are 27 de ani, este din Craiova, și este medic rezident la Institutul Clinic Fundeni. Ce-l face deosebit este că, pe lângă faptul că salvează vieți, adoră să dezeneze. Fire meticuloasă, răbdătoare, Adrian a tocit creionul chiar și 32 de ore pentru realizarea unui portret. Trăiește în corpul căutătorului obsedat, dar neobosit a celor mai potrivite forme, a celor mai inspirate detalii, realizând un nod foarte strâns între desen și propria personalitate.
Pasiunea pentru desen a descoperit-o de mic, iar perseverența și dorința de a progresa au fost cele două condiții esențiale ale rezultatului final: o fuziune impresionantă între simțul echilibrat pentru detalii, imaginea de ansamblu și talentul înnăscut.
Nu a făcut niciun studiu în domeniu, deci doar tenacitatea trecutului ar putea explica vigoarea și frumusețea desenului de astăzi. Concluzia: Adrian Saizu este genul de medic rezident artist față de care te simți obligat să îi marchezi cu admirație talentul.
,,Prin desen ai șansa să te exteriorizezi”
Reporteri: Cum se îmbină medicina cu desenul?
Adrian Saizu:
Se îmbină destul de bine. Ambelor le sunt necesare memoria vizuala, dexteritatea, orientarea in spațiu etc.
Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru desen ?
Eram la bunici, foarte mic, 3-4 ani cred, desenam avioane cu reacție. Așa le ziceam eu… Sincer, sunt cam primele mele amintiri. A urmat o perioada când desenam diverse teme cerute la școala, lucru care nu prea mi-a plăcut niciodată, însa mama mă ajuta destul la început, apoi personaje din jocuri pe calculator și din desene – Warcraft, respectiv Digimon – spune râzând –, ceea ce mi-a fost de folos, în cele din urmă, la definitivarea studiului.
Ai făcut studii în acest domeniu?
Nu am studii în ceea ce privește desenul, doar am răsfoit una-două cărți de desen artistic, care, sincer, nu știu cât de mult m-au ajutat. Ideea este că am urmărit diverși artiști mai experimentați, stilul și tehnica lor, lucru ce m-a ajutat destul pe parcurs.
Deci, ai moștenit talentul?
E posibil. Și mama mea desenează de mică, însă, din păcate, acum nu mai are timp.
Ai un desen care are o însemnătate aparte pentru tine?
Sunt câteva, însă sunt oarecum legat de toate, din cauza aceasta îmi este și greu să renunț la ele.
Cum ai descrie în câteva cuvinte desenul?
Nu prea sunt bun la astfel de lucruri, însa cred că prin desen ai șansa de exteriorizare.
,,Less is more”
Ce stil abordezi?
În principiu, îmi place să insist pe anumite detalii, însă acestea să fie redate într-un mod cât mai simplist și cu bun gust, pe principiul ,,less is more”. Majoritatea sunt portrete realiste realizate în creion. În ultima vreme, am inceput să abordez stilul benzilor desenate (comics), pentru că de mic am avut o slăbiciune pentru super eroi, în special Batman, Superman etc..
Ce te inspiră/din ce te inspiră atunci când realizezi un desen?
De cele mai multe ori reproduc anumite personaje, ce expun o expresivitate personală unică și care pot să influențeze mai departe starea de spirit a observatorului, la toate acestea adăugând și câteva influențe proprii, care să accentueze impactul final.
Te-ai gândit să-ți transformi pasiunea în afacere?
Da, însă neurmând o carieră în acest domeniu, a fost mai greu. Pentru aceasta îți trebuie foarte mult timp la dispoziție pentru a contempla, a observa, a medita și, în final, pentru a ajunge la un concept propriu pe care să îl ilustrezi, să îl expui undeva, apoi să îl prezinți și, în cele din urmă, să îl vinzi.
Te-ai gândit să-ți expui desenele într-un cadru organizat, la o expoziție de exemplu?
Au fost expuse într-o galerie organizată, în cadrul Facultății de Medicină din Craiova, însă pentru ceva mai amplu am spus mai sus de ce este nevoie.
,,Creionul își pierde din personalitate”
Care sunt etapele pe care le parcurgi pentru a realiza un portret? De la creionul folosit până la timpul alocat fiecărei părți a desenului?
De obicei, încep cu ochii sau capul, pentru că astfel mă orientez mai bine pe parcurs. Folosesc creioane cu mină sau creioane simple cu mină mai moale sau foarte moale. Nu îmi place să folosesc șervețele estompatoare pentru că mi se pare că în felul acesta creionul își pierde din personalitate. În fine, cea mai importantă este, până la urmă, răbdarea, întrucât sunt desene la care ajung să lucrez și zeci de ore în total.
Adina Bechet și Nicoleta Vărzaru
Raspunde cu citat
