Căminul pentru persoane vârstnice din Craiova funcționează, în această perioadă la capacitate maximă, fiind nevoie chiar de întocmirea unei liste de așteptare, situație nouă pentru directorul instituţiei, Valentin Giurcă. Despre cum depășește momentele mai dificile, despre proiectele pentru noul an și despre cât de greu sau ușor este să lucrezi pentru această categorie de beneficiari, vorbește chiar directorul unității, într-un interviu.
Reporter: Început de an, noi obiective. Care sunt cele mai importante obiective pentru anul în curs?
Valentin Giurcă: Suntem în perioada de definitivare a bugetului pentru acest an. Negociem cu factorii de decizie de la Primăria Craiova pe articolele bugetare întrucât nu vrem să mai ajungem în situația de anul trecut, să mergem la rectificări bugetare. Acest buget este o primă provocare pentru mine. În ceea ce privește costul pe bătrân, estimativ, este de 2.200 de lei. Am mai primit și donații și vedem cum reușim să mai reducem acest cost.
Rep.: Proiecte pentru acest an, referitor la cămin?
V.G.: Am demarat, de ceva timp, un proiect privind amenajarea unui spațiu pentru oamenii străzii. L-am făcut într-un fost atelier al Căminului. Am făcut acest proiect pe bucățele pentru că așa am fost nevoiți să o facem, financiar vorbind. Suntem aproape de final. În fiecare iarnă noi primim oameni fără adăpost și dacă vom avea acel spațiu, situația va fi mai bună. În rest, ne vom ocupa de întreținerea căminului cu tot ce presupune acest lucru.
Rep.: Cum staţi cu gradul de ocupare? Sunt persoane pe lista de aşteptare?
V.G.: Căminul funcțiomează, în acest moment, la capacitate maximă. De două luni așa funcționăm. Sunt 320 de locuri complet ocupate. Este prima dată când am trecut dosare pe o listă de așteptare. Noi mereu am spus că nu avem astfel de situații, dar anul acesta am ajuns și în acest punct. Avem 10 sau 12 dosare în așteptare.
Rep.: De ce vorbim despre aceste liste de așteptare? Percep oamenii altfel această idee de a apela la serviciile unui cămin pentru bătrâni?
V.G.: S-a întâmplat și acest lucru, dar un alt factor este și faptul că partea privată, celelalte cămine din zona privată au mărit foarte mult taxa. Au tarife foarte mari. Noi am mărit, anul trecut taxa, de la 700 la 800 de lei și nu este exclus să o mai mărim, nu ascund acest lucru. Am rămas cu cea mai mică taxă din țară. Pentru cel care beneficiază de serviciul nostru nu este o problemă. În momentul în care omul are pensie 800 de lei, nouă ne plătește această sumă. Apoi legea îi permite, dacă are sub această sumă, să spunem 600 de lei, să plătească 60% din cuantumul pensiei pe care o are, condiția fiind să demonstreze că aparținătorii nu pot completa suma până la 800 de lei. De multe ori, mărind taxa, ajungem să nu mai încasăm la fel de mulți bani, dar se compensează pe parcurs.
Rep.: Cum percep craiovenii, în prezent, ideea de a aduce un membru al familiei la Cămin?
V.G.: Condițiile s-au schimbat foarte mult. După reabilitarea finalizată în anul 2015 este evident că au venit mai multe persoane către noi. Am umblat un pic și la mentalitatea angajaților. Am fost un pic mai sever cu ei din acest punct de vedere și am obținut schimbări. Oamenii au prins încredere în tot ceea ce presupune un astfel de centru, atât beneficiarii direcți, cât și aparținătorii.
Rep.: Din punct de vedere a resursei umane, mai sunt probleme?
V.G.: Din fericire, nu sunt probleme. Avem 150 de posturi și sunt patru libere. Ne lipsește un medic psihiatru, post pe care l-am scos de trei ori la concurs și nu se prezintă nimeni. Am decis să îl transformăm pentru că nu va veni nimeni aici. Noi continuăm să colaborăm cu diverse policlinici în acest domeniu, deci o soluție am găsit. Am discutat cu reprezentanții Consiliului Local Craiova și vom transforma acest post într-unul de care avem strict nevoie, de asistent medical sau infirmier. Vom lua o decizie pentru că este absurd să îl scoatem la concurs și să nu se prezinte nimeni.
Rep.: Aminteați despre donații. Cât de greu este să obțineți produse provenind din donații?
V.G.: Am avut bucuria, de-a lungul timpului, ca mai multe firme să vină către noi și să ne întrebe despre ceea ce avem nevoie și așa am stabilit și astfel de colaborări. Unii ne-au adus toate produsele, alții le oferă pe etape, pentru noi fiind un lucru bun. De curând am avut o donație de la o farmacie a unor prieteni, care s-a desființat și ne-au donat tot ce le-a rămas pe stoc. Ne ajută foarte multe toate aceste bunuri.
Rep.: Despre acțiunile de voluntariat ce ne puteți spune? Sunt persoane care se oferă să petreacă timp cu bătrânii?
V.G.: Chiar zilele trecute am definitivat un contract de voluntariat. O parte dintre doamnele care fac voluntariat la noi sunt asistente medicale și au nevoie și dumnealor de zile de voluntariat pentru a-și menține dreptul de liberă practică. Avem și persoane care fac voluntariat pentru că vor să lucreze în cămine din străinătate, dar avem și tineri care petrec timp cu bătrânii de la noi. Noi nu avem nevoie de voluntari, ca instituție, pentru munca angajaților, ci avem nevoie de persoane pentru ca bătrânii să socializeze. Este lucru mare pentru dumnealor. Să nu mai pară pentru ei că au fost uitați aici. Este greu de explicat cam care este reacția unui bătrân când vine câte un grup de elevi. Privirea lor spune multe, transmite multe sentimente.
Rep.: Sunteți din anul 2012 la conducerea acestei instituții. Cum ați reușit să rezistați într-un domeniu nu tocmai ușor, un domeniu unde lucrați pentru oameni?
V.G.: Timpul a trecut destul de repede. La fiecare nouă discuție despre buget, realizez că a mai trecut un an și că alte obiective urmează să fie atinse. Odată cu trecerea timpului, ajungi să îndrăgești ceea ce faci și nu ți se mai pare greu, indiferent de cât de multe sau puține situații dificile apar. Important este, așa cum am mai spus, să nu renunți.
