Vine soţul într-un suflet acasă şi-i spune soţiei:
– Dragă, peste jumătate de oră o să avem oaspeţi; şeful meu o să vină la noi.
– Cum? Tu ai înnebunit? Acum nu avem în casă nimic cu ce să-l primim.
– Nu contează, improvizează ceva, e foarte important, mâine o să hotărască pe cine să avanseze.
– Dar noi nimic nu avem, doar ciorba ta şi nişte orez.
– Uite cum facem. Când el vine am să-i spun că găteşti orez cu friptură. Iar noi la început o să mâncăm ciorba. După asta sparge o farfurie, şi începi să faci un pic de isterie… eu te întreb ce s-a întâmplat, iar tu îmi strigi că ai scăpat friptura şi ai fost nevoită să o arunci. Iar după asta o să mâncăm doar orezul.
Mai pe scurt, s-au înţeles ei. Vine şeful. Soţul îl serveşte cu ciorbă şi strigă la soţie:
– Iubito ce se aude cu orezul nostru şi friptura?
La bucătărie se aude zgomot de farfurii sparte, şi câteva cuvinte frumuşele ale soţiei. Soţul:
– Ce s-a întâmplat iubito? Numai nu spune că ai scăpat friptura!
Din bucătărie, se aude un glas plângăreţ:
– Nuuu, orezul!
