Criza energetică de la sfârşitul anului 2011 şi începutul anului 2012 nu este prima cu care se confruntă aluminiul românesc. În decursul timpului, chiar şi înainte de 1989, deşi nu se auzea atunci nimic în afara sistemului, dar mai ales în ultimii ani, furtunile energetice, dacă le putem spune aşa, s-au abătut cu putere peste bunul mers al activităţii curente din cadrul celui mai mare producător de aluminiu din zona Balcanilor, lider de top în sud-estul Europei.
Fără să exagerez, aici cred că putem vorbi de un şantaj repetat din când în când de nişte băieţi inteligenţi (mă feresc de apelativul „băieţi deştepţi”) care îşi bagă mâna prin butoane pentru a deforma un ciclu normal de producţie, ştiind că fără energie ALRO poate fi o poveste de succes, la timpul trecut. Anul acesta, mai mult ca niciodată, ceea ce se întâmplă la ALRO dovedeşte cele de mai sus.
O clauză ciudată, invocată de stat, prin HIDROELECTRICA, cea a forţei majore, pune în pericol un întreg lanţ de producţie. Dacă lucrurile se complică la Slatina, la subsidiara din strada Piteşti, efectul de domino loveşte necruţător la Tulcea (la combinatul de alumină), cât şi la Slatina, pe strada Milcovului, acolo unde se prelucrează produsul primar obţinut în fabrica de aluminiu.
Dacă îi asculţi pe reprezentanţii furnizorului de energie, şi numai pe ei, le dai dreptate. Zici că ALRO e un vampir care suge energia poporului pentru a prospera cineva din altă galaxie. Poate nici punctele, radicale, venite de la nişte sindicalişti, nu sunt cele mai pertinente poziţii. Haideţi să acceptăm că adevărul e pe undeva pe la mijloc, şi să demarăm, cu optimism, prin tunelul la capătul căruia trebuie să se găsească luminiţa verde. Nu ştiu care soluţie va fi adoptată până la urmă, dar, chit că vor unii, scoaterea companiei de pe piaţa aluminiului primar şi prelucrat, acest lucru e doar un vis. Şi doar atât.
Vorba lui Moromete: „Pe ce te bazezi?”. Pe ceva care până acum nu a fost invocat de analiştii care vorbesc pe seama acestei poveşti. Cei care aşteaptă să plouă la munte pentru a creşte debitele Oltului şi astfel ALRO să aibă din nou energie, conform contractului, de la principalul furnizor.
Merg, în acest caz, pe mâna lui Gheorghe Dobra. Omul al cărui nume a devenit de mult marcă ataşată lângă substantivul propriu ALRO Slatina. Cum, necum, acesta este capabil să găsească soluţia prin care ALRO poate merge mai departe. Chit că în adoptarea ei pot să apară şi ceva efecte colaterale, nedorite, dar acceptate pentru binele mecanismului care produce aluminiul în România. E nevoie doar de puţină răbdare, de prudenţă în declaraţii, pentru a vedea, căci, mai târziu sau mai devreme, tot va fi soare pe uliţa aluminiului autohton. Văd acest război ca un meci de fotbal, acolo unde, când taberele sunt echilibrate, unul singur poate fi capabil, printr-o sclipire, să încline balanţa dintr-o parte în alta.
Deocamdată, trebuie să aşteptăm! Cât? Cine ştie… Şi să avem încredere în Gheorghe Dobra, pentru că, dacă va fi vorba de o soluţie salvatoare, el o poate găsi.
