Nu sunt specialist în politică şi nici nu mă dau în vânt după discursurile acestor oameni, dar nu am putut să nu mă uit vineri la declaraţia lui Traian Băsescu dat fiind că în joc era şi un oltean de al nostru, Claudiu Manda.
După mult timp, este primul doljean care a fost propus pentru o funcţie ministerială.
Şi cum stam eu şi mă uitam, a început Traian Băsescu să ni-l ia la tăvălit pe al nostru de parcă era vinovat de toate rele din lume, iar funcţia de director al Casei de Cultură a Studenţilor atârna mai greu ca o crimă cu sânge rece în CV-ul acestuia.
Şi dă-i una, două, trei şi iar MTO şi alte minunăţii, dar tot nu am înţeles de ce nu este bun olteanu nostru la Ministerul Bugetului.
Mă simţeam ca în Nea Mărin Miliard şi mai aveam puţin şi ieşeam pe balcon strigând: “Olteni săriţi, ni-l nimici Băsescu pe neica Manda!”.
Din episodul acesta am înţeles că este rău să ai serviciu la vârsta de 26 de ani, că nu este bine deloc să fii director la Casa Studenţilor, care nu are nici casier, nici om care să taie bilete şi nici care să le numere, şi că instituţiile statului se ocupă numai cu nimicuri.
Nici funcţia de director adjunct la Direcţia de Tineret şi Sport nu te poate ajuta mai mult şi nici o experienţă de peste 10 ani în Comisii de Buget Finanţe nu este mare lucru în opinia unora.
E mai bine să arzi etape, să aterizezi direct acolo unde trebuie, şi dacă este Luxten nu poate fi decât perfect, şi că dacă ai un tată bine pus îţi poate sta la picioare o Europă întreagă şi că succesurile vin unul după altul.
Uite aşa se amână numirea în guvern, la masa deciziilor a olteanului nostru Claudiu Manda. De ce i-o fi frică lui Traian Băsescu? Că în sfârşit un oltean se va lupta pentru această regiune, că va reuşi să îndrepte privirile investitorilor şi către Oltenia şi că ne va mai da şi nouă o gură de aer?
Sper ca Manda să ajungă ministrul al Bugetului şi că va demonstra că nici în Guvern “cu oltenii nu e de glumit”.
Raspunde cu citat
