Studenții din primul an de facultate – pe ici pe colo și câte un ”veteran” – deschiseră, azi, anul universitar. Crispați, veseli, cocheți, speriați, timizi ori extrem de dezinvolți, boboceii se lansară la apă, în marea clădire a Universității din Craiova. ”Viață, frate!”, ar spune unii. Nu și când ești la început de drum și habar nu ai încotro te duc scările de la intrare, darămite unde te vor scoate, după trei-patru ani, la ieșire.
Bobocii Universității din Craiova participară timid la ceremonia de deschidere a începutului de an universitar, primul ”botez” al unui nou val de viitori intelectuali ai țării. Fără dezamăgirea suferită de colegii lor cei mai mici, dintr-a I-a, că abecedarele nu le-au fost tipărite, iar microbuzele școlare sunt prea puține la număr și neîncăpătoare, studenții trecură de primul hop – ascultatul discursurilor exacerbate ale profesorilor, autorităților locale și imaginarea viitorului luminos care îi așteaptă dacă vor sta cu burta pe carte. Un lucru firesc, până la urmă, că doar studenția nu înseamnă doar chefuri, flirturi și socializare, ci un șir lung de experiențe care, într-un final, îi vor căli de-a binelea.
Deocamdată – fără a generaliza – studenții priviră îndelung holul imens, se holbară unii la alții, găsiră Sala Albastră, făcură act de prezență, eventual și cu o bătaie de palme plină de smerenie, traseră aer în piept și parcă-și spuseră în gând: ”Pot s-o fac și pe-asta”. Desigur, cu tot spectrul de înțelesuri.
Galerie foto: Florin Tomescu