Craiova iubeşte fotbalul. Întrebaţi pe oricine. Îţi va vorbi ore în şir despre asta. Va începe cu istoria, enumerând ani de glorie, titluri şi cupe. Va continua cu prezentul. Va vorbi mult despre foruri şi ligi, despre Sandu şi Mitică, despre procese şi hârtii. Va vorbi despre bani, despre finanţatori, despre impresari şi transferuri. Va vorbi despre terenuri şi despre acţiuni. Va vorbi despre duşmănii şi clici mafiote. Va vorbi despre suporteri şi brigăzi. Va vorbi despre primari şi foşti primari, despre politicieni şi interese. Va vorbi despre arbitri şi corupţie. Va vorbi mult.
Nu vei auzi însă un cuvânt despre jocul ăla atât de frumos, cu 11 jucători şi o minge. Nu vei auzi nici măcar o dată expresii indecente precum „fundaş lateral”, „extremă stânga”, „cuplu de atacanţi”. Alea sunt pentru profani, nu pentru fanii adevăraţi. Noi iubim fotbalul aşa cum îl ştim noi, de douăzeci de ani încoace, să nu vină cineva să ne-nveţe. Să nu amestecăm sportul în dragostea noastră pentru fotbal. Cine are chef de sport, să dea drumul la televizor şi să se uite la Primera Division, la Serie A, la Bundesliga ori la Premier League. Să ne lase cu fasoanele, noi suntem ocupaţi să iubim Ştiinţa.
Da, o să vă enerveze cumplit ce vă spun. Dar abia aştept reafilierea Ştiinţei şi, la scurt timp după aia, primul suporter care îmi va da dreptate: ar fi fost mai bine să se inventeze o echipă nouă. Nu a lui Neţoiu, Doamne-fereşte!, ci a suporterilor. A voastră. O echipă înfiinţată din dragoste pentru sport, ca în perioada interbelică. O echipă susţinută de Primărie, de DJTS, de Consiliul Judeţean prin Centrul de Copii şi Juniori şi, atenţie!, de Universitatea din Craiova (mai ţine cineva minte că echipa asta pe nume Universitatea nu mai păstrează nicio legătură, nici măcar de onoare, cu instituţia de învăţământ care i-a dat numele, cu Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, cu spiritul studenţesc?). O echipă manageriată independent şi profesionist, ca pe-afară, după regulile managementului şi marketingului, nu după regulile lui Gigi Becali, acceptate ca legi de majoritatea patronilor din Liga I. O echipă care să joace fotbal şi să inventeze fotbalişti.
Ştiu, aţi fi făcut-o, dar n-aveaţi palmaresul. V-aţi cramponat în ideea asta – Ştiinţa e numai una. Vreţi ca dragostea voastră să fie dovedită cu acte, nu cu fotbal, nu cu stadioane pline, nu cu victorii. Vă înţeleg. A trecut mult timp de când v-aţi bucurat ultima dată, poate că unii dintre voi sunteţi atât de tineri încât v-aţi bucurat doar din poveşti. N-aveţi de unde să ştiţi că bucuriile nu se uită, că ele sunt cel mai sfânt palmares.
Credeţi că vă trebuie finanţatori potenţi? Şeici? Oligarhi? Moguli? Oare n-ar fi de-ajuns nişte scouteri buni şi nişte antrenori serioşi? (Amintiţi-vă că Universitatea a produs nişte fotbalişti de valoare doar atunci când Mititelu a fost prea sărac pentru a-şi permite să cumpere porcării.) Credeţi că e nevoie de sume mari, de milioane şi milioane? Eu vă spun că ar fi suficientă seriozitatea. Dar da, în oraşul ăsta probabil că mai repede veţi găsi milioanele de euro, decât un cent de seriozitate.
Îl dispreţuiţi pe Mititelu, dar vă puneţi speranţe în Ilie Balaci. Eu vă spun: rugaţi-vă să nu vină ziua când se va supăra şi el şi va trânti uşa Craiovei mai ceva decât Piţurcă! Veţi observa atunci că toate inimile care au bătut în Craiova Maxima au devenit, între timp, duşmanii Craiovei.
Veţi avea echipă şi palmares în curând, fiţi fericiţi, felicitări, procesul e ca şi câştigat. Primiţi ce aţi visat: dreptul de a juca în mafia lui Mircea Sandu, cu speranţa că veţi ajunge cât mai repede în Liga lui Mitică! Un an în divizia B va trece repede. 15-20 de meciuri cumpărate şi gata, iată-ne din nou în prim plan! Nu aşa a fost data trecută? Ah, uitasem, perioada asta s-a şters din palmares…
Mihai Gavrilă
