După aproape două săptămâni de dispariţie de pe sticlă şi de tăcere laşă, preşedintele nostru, drag şi iubit, a deschis, în sfârşit, gura sa aurită ca să-şi spună panseurile de mare bărbat de stat naţiunii. Ruperea tăcerii nu s-a produs faţă-n faţă cu „viermii” şi „ciumpalacii” din Piaţa Universităţii, nici măcar cu cei ce-l aşteptau de Ziua Unirii Principatelor la Iaşi sau Focşani, ci cu totul conjunctural, în cuibuşorul somptuos de la Cotroceni, la ceremonia investirii ministeriale a reevaluatului Cristian Diaconescu. Ceva ciudat se întâmplă cu preşedintele nostru dănţăuş de la o vreme. S-a văzut asta şi la sus-pomenita ceremonie. Şeful statului avea faţa cam… opărită, cearcăne şi o privire mai chiondorâşă ca oricând, o voce sugrumată şi gâjâită. Semn rău pentru biata ţară, dar mai ales pentru providenţialul , zeificatul „Băse, eşti cel mai tare!”, de ieri, disperatul de azi.
Fiind vorba (90 la sută dintre români i-au văzut, în sfârşit, adevărata faţă) de un personaj pe care conjuncturi politice nefaste ni l-au pus pe cap acum şapte ani, un personaj care s-a… distins prin a cultiva, ca nimeni altul în istoria noastră postdecembristă, minciuna, dezbinarea, scandalul, dispreţul faţă de supuşi, pofta bolnavă de a călca în picioare tradiţia parlamentară, legea, pe scurt, un ins diabolic, care a făcut şi face atâta rău ţării, evident că românii aşteptau să vadă ce mai are el de spus populaţiei revoltate. Unii au sperat ca, măcar în acest al 12-lea ceas, preşedintelui să-i fi venit mintea la cap, cum zice poporul. Aşteptau să vadă un şef de stat lucid, responsabil, căit, cerându-şi iertate populaţiei sărăcite pentru suferinţele pricinuite de un regim falimentar patronat cu obtuzitate de casapul din deal.
N-am văzut aşa ceva în jalnica „intervenţie” prezidenţială de marţi seara. Zic „intervenţie” pentru că, în aceeaşi seară, Traian Băsescu mai anunţa o „intervenţie cu poporul” pentru miercuri, 25 ianuarie, promiţând calrificări. În loc de revelaţii şi clarificări, preşedintele ne-a servit o… demonstraţie descalificantă pentru cel care deţine (încă) magistratura supremă în stat. A atacat furibund opoziţia, lideri ai acesteia şi ai societăţii civile, pe care „reuşita recunoscută ineternaţional” îi deranjează. I-a găsit vinovaţi, pentru ceea ce se întâmplă în stradă, pe Ponta, Antonescu, pe Ion Iliescu, mergând cu acuzele până la Voronin şi „agenturili” de la Chişinău. Din retorica răsuflată a preşedintelui n-au lipsit mineriadele, televiziunile mogulilor ş.a. Nimic despre corupţia din ţară, despre respingerea comasatele şi organizarea de alegeri libere cerute de demonstranţi. Discursul preşedintelui frizează paranoia şi va stârni şi mai mult populaţia.
