Gazeta Nouă pierde, în solidar cu toată presa scrisă de la Olt, unul din oamenii de echilibru, un caracter aparte, care, mai bine de un deceniu, a aşternut, în reportaje unice, viaţa unui judeţ, aşa cum este el… A răpus-o o boală parşivă, cu manifestări galopante. Vor sintetiza, într-un certificat medical, nişte medici, pe seama unui diagnostic pus de alţii din branşa lor. Nici asta nu foloseşte nimănui, pentru că, în afară de Mântuitor, de Dincolo nu s-a întors nimeni.
Am lucrat atâta timp împreună. Şi la bine, şi la greu. Dar la mai mult greu. Pentru că, în meseria asta, faţa nevăzută ascunde uneori un sacrificiu, poate prea mare. Însă, clipele frumoase, cele în care l-a cunoscut pe Emil, le ştiu. Eram împreună într-o redacţie dintr-un ziar de-aci, de la noi. Am şi acum în minte o mireasă în Dobricenii de la Iancu-Jianu, care, în drum spre Slatina a ţinut să se oprească, două clipe, la cimitirul din sat. Pentru a aprinde o lumânare unui tată, plecat şi el devreme. Acolo unde nu există tristeţe… Văd, astăzi, mămica mulţumită, cu îngerul ei în braţe, la biserica dinspre gară, botezându-şi odorul atât de mult dorit. Lumina de pe chipul celei care adusese pe lume visul vieţii ei nu a putut fi imortalizată de aparatul foto. Nu ies toate, oricât de bun ar fi dispozitivul…
Vorbisem despre toate lucrurile pământului, despre oameni, fapte, locuri, despre ai noştri, despre ziua de mâine, despre greutăţi, dar niciodată nu ne gândisem să vorbim despre o zi în care unul dintre noi va pleca pe un drum pe unde vom merge toţi. Mai devreme sau mai târziu.
Ce să vă spun? Că Flori a fost cel mai bun ziarist din presa cotidiană, atâţia ani sufletul unui săptămânal? Nu vă mai spun nimic. Poate veţi crede că sunt doar vorbe mari, dar nu-i deloc aşa.
Nu vreau să vorbesc la timpul trecut. E singura formă de protest pe care mi-o pot permite, în faţa acestei nedreptăţi. Căci, nu poate fi altfel, atunci când cineva părăseşte o lume, fie ea şi plină de nedreptăţi, la nici 34 de ani. Ocroteşte-o Doamne! Are nevoie şi ea de tine, cum şi noi, cei grăbiţi, rămaşi aici, jos, chiar dacă nu-ţi cerem sprijin, din trufie sau nepăsare, avem atâta nevoie de asta…
