Ar fi o mare eroare sa nu-ti amintesti decembrie ’89 ,ar fi o mare crima sa stii si sa nu dezvalui generatiei tinere cate mame au ramas cu obrazul umezit de lacrimi si sufletul sfasiat de durere ,ar fi nedrept sa nu comemorezi frumusetea a acelor tineri ce de dragul libertatii au iesit cu piepturile goale spunand stapanilor vremii :”vrem sa fim liberi” ;frumusetea ,curajul si dragostea lor fata de Dumnezeu au fost aruncate in mormant de o gasca nescrupuloasa si nemiloasa .Nu demult am intalnit o mama cu privire de inger si mana-I tremuran ,ma priveste cald si-mi spune “numai eu si Dumnezeu stim durerea “,aproape zgarcita la vorba imi completeaza “priviti inapoi in nenorocirile anilor ,priviti crimele puscariilor comuniste ,priviti decembrie ’89 ,priviti Romania plina de rani si amintiri dureroase ,cate suflete si cate trupuri torturate au trecut din Romania catre ceruri”.Azi parca ma dumiresc si incep sa inteleg de ce sunt multi cei ce joaca spectacolul cu masca si fara masca ,redescopar si gasesc confundata viata pura cu simturile orbului ,desi ma amagisem cu gasirea vietii in echilibru ,este un drum intortocheat al regasirii omului care a abandonat sa se mai caute pe sine si care se misca azi intre haos si dezordine refuzand sa se intoarca la adevar pentru a putea sa-si repuna sufletul in echilibru anuland totul ,umplundu-si sufletul cu rau fara a mai putea sa dea un nou sens al nobletii sufletesti .In aceste zile de decembrie ,pline de atata incarcatura de tristete sa facem o rugaciune ,sa punem o floare si o lumanare la mormantul acestor sfinti ce au dorit ca noua sa ne fie altfel si sa spunem in soapta “iarta-I Doamne pe cei ce ne-au facut atat rau”.
Binecuvanteaza-I Doamne pe romani!Gheorghe Duduiala
