În decembrie trecut, românii care s-au dus la vot au câştigat, la un scor categoric, bătălia contra băsismului. Bătălia pentru necesara schimbare propusă, ca program de guvernare, de către USL. Sub semnul eternei speranţe „într-un viitor mai bun”, am intrat de câteva zile în Noul An. Cum va fi organizat şi ce ne va aduce acest „viitor”, rămâne să vedem, să percepem pe pielea noastră în viitoarele luni sau următorii ani. Deocamdată avem în faţă doar un program cu proiecţiile sale economice, sociale, politice, instituţionale ş.a.m.d. Cel care şi-a asumat răspunderea de a le obiectiva în fapte palpabile e noul guvern. Un guvern care, deocamdată, îşi întemeiază deciziile pe un uriaş sprijin popular. Cât poate să dureze această formidabilă susţinere sau iubire… populară? Om trăi şi-om vedea.
Aşteptările sunt mari. În caz de rateu, dezamăgirile vor fi şi mai mari. Deja le tot menesc şi comentează malefic spulberaţii de la butoane şi de la guvernare: aha, Ponta şi Antonescu au vrut la putere, acu’ să-i vedem cum o să răstoarne ei pământul! Constat, ca semn de realism şi de maturitate, că guvernul nu s-a hazardat să promită şi să anunţe minuni rapide şi izbăvitoare, nu s-a grăbit nici să dezlege băierile pungii bugetare. La scurtă vreme de la noaptea dintre ani, premierul a spus că în 2013 nu vor fi tăieri, dar nici creşteri de salarii şi pensii. Vor fi indezate doar pensiile cu rata inflaţiei pe anul în curs, indexare care în ultimii trei ani nu s-a făcut, tocând deja din drepturile bătrânilor peste 16 la sută. 2013 va fi, deci, un an tot de austeritate, cu o creştere de doar 1,5 la sută, cu un deficit bugetar de 1,8 la sută, un an cu un vârf de plată a datoriei la FMI şi BM de 5 miliarde de euro.
Sunt convins că, răbdători de felul lor, românii vor accepta austeritatea. Nu vor mai îngădui, în schimb, la nesfârşit, eventuala toleranţă sau indolenţă a guvernanţilor faţă de hoţia endemică cu banul public, corupţia şi evaziunea fiscală de pe urma cărora, cum s-a mai tot spus, statul pierde anual peste 40 de miliarde de euro. Cu alte cuvinte, dacă Fiscul, ANAF-ul lui Blejnar ar fi controlat şi fiscalizat aceste miliarde, nici nu ar mai fi fost cazul ca ţara să împrumute miliardele de euro de la creditorii internaţionali. Ce oportunităţi mai are guvernul ca să scoată România din stagnare şi din marasmul economic? Fondurile europene şi creşterea cuantumului de absorbţie a acestor fonduri (până la 50-70 la sută, cum scrie în programul de guvernare) reprezintă o astfel de oportunitate. Demararea şi implementare proiectelor de anvergură în modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii, modernizarea agriculturii, iată alte domenii în care guvernul îşi poate dovedi capacitatea de bun administrator. Executivul trebuie să facă un singur lucru: să evite războiul absurd cu conflictualul şi scandalagiul Băsescu şi să se concentreze pe buna guvernare.
Marinarul şi camarila nu simt în schimb nicio apăsare din cauza austerităţii. Cutreieră, cu snowmobilul, zăpezile Predealului, pun ţara la cale pe la Covasna şi vorbesc machiavelic de stabilitate politică şi responsabilitate. Trupa a tunat şi i-a adunat pe băsişti cu întreg familionul, pe Falcă, pe Cocoş, pe Lenuţa, pe Lia şi Paul. Preşedintele joacă fals comedia seninătăţii şi a bonomiei, iar când presa îl deranjează cu relatări despre meniul de la… patru stele, ripostează: staţi atârnaţi pe gardul meu! De unde rezultă că austeritatea e doar pentru amărăşteni, nu şi pentru îmbuibaţii camarilei de la Cotroceni.
Sursa: http://www.gazetanoua.ro
Raspunde cu citat
