Toţi cei trei sunt foşti elevi ai centrului de plasament „Temerarii”, care au rămas pe străzile Balşului după desfiinţarea şcolii în urmă cu mai bine de cinci ani. Dacă doi dintre ei au mai reuşit să-şi procure hrana lucrând pe la diverse magazine, cel de-al treilea, care are probleme psihice severe, trăia numai din mila semenilor. Exceptându-i pe cei trei, alţi oameni ai străzii au refuzat categoric sprijinul din partea autorităţilor, iar la vederea celor care trebuiau să-i conducă la adăpost, au fugit şi s-au ascuns.
Adăpostiţi în sala de sport
Şcoala Specială a fost renovată complet în vara anului trecut, iar sala de sport la care au fost cazaţi cei trei tineri a fost înfiinţată după ultimele standarde. Căldura este asigurată de o centrală termică proprie, iar pentru ca tinerii să aibă unde să doarmă, reprezentanţii şcolii au adus două saltele.
„Am primit o solicitare de la primărie pentru a pune la dispoziţie un spaţiu în care să fie adăpostite trei persoane care nu aveau unde să doarmă şi care riscau să sufere afecţiuni grave din cauza gerului. Pe 31 ianuarie, aceştia au fost cazaţi în sala de sport a şcolii noastre, sală care beneficiză de toate utilităţile necesare printre care şi căldură sau duşuri la care să se poată spăla. Cei trei au fost foarte încântaţi când i-am adus aici, primul lucru a fost să îi ducem la duşuri pentru a se spăla”, declară Ion Barbu, directorul Şcolii Speciale din Balş.
Cei trei primesc în fiecare dimineaţă o gustare din partea şcolii, iar pe parcursul zilei, mai mulţi elevi ai unităţii de învăţământ le dau acestora cornurile şi laptele pe care le primesc de la stat.
„Le dăm şi lor câte ceva să mănânce, măcar să se simtă mai bine cât timp stau aici. Şi aşa, când vor ajunge din nou pe străzi, vor avea de suferit din nou foarte mult de foame”, spune un elev al Şcolii Speciale.
Aduşi în condiţii inumane
Cei trei au ajuns la adăpostul oferit de către cei de la şcoala din Balş cu ghetele ude, îmbrăcaţi în aceleaşi haine pe care le poartă de mai mulţi ani, nemâncaţi şi nespălaţi. Mirosul greu a cuprins sala, astfel încât elevii nu mai pot practica orele de sport în acest loc pentru următoarele zile. Îmbăierea lor nu a fost suficientă atâta timp cât s-au îmbrăcat cu aceleaşi haine şi după ce s-au spălat.
„Vreau ca mâine (n.red. astăzi) să le aduc şi nişte haine de acasă, pentru că nu avem fonduri pentru a cumpăra unele noi. Îi vom ţine aici până când va trece această perioadă geroasă, însă mirosul va continua să persiste dacă nu schimbă hainele cu care au venit. În ceea ce priveşte cooperarea acestora, nu au existat probleme. Au fost foarte mulţumiţi că au primit această şansă şi chiar dacă unul suferă de afecţiuni psihice, nu s-a comportat rău”, mai spune Barbu.
Foşti elevi de la „Temerarii”
Didei Florea, Marius Stoica şi Ilie Gheorghe sunt foşti elevi ai centrului de plasament „Temerarii” care, după închiderea unităţii, au rămas ai nimănui şi au fost nevoiţi să supravieţuiască din mila semenilor. Stoica şi Gheorghe reuşesc să mai găsească câte ceva de muncă în perioada anotimpului cald, în schimb, Florea suferă de o boală psihică într-o stare avansată care nu-i oferă aceeaşi posibilitate.
„E greu să găsim acum de muncă, nimeni nu ne bagă în seamă pentru că nu ştim nici meserie şi nici nu avem casă. E bine că ne-au adus aici, că la cât era de frig noaptea cred că muream. Aici este bine, acuma ne rugăm să ţină mai mult vremea rea ca să nu ajungem prea repede pe străzi. Eu şi Ilie mai găsim de muncă, ne mai descurcăm, dar Didei nu poate să muncească. Dacă mai rămânea şcoala noastră deschisă poate aveam şi noi unde să stăm, aşa am ajuns boschetari”, spune Marius Stoica, unul dintre cei trei.
Ilie Gheorghe şi-a petrecut ultimele luni în podul unei clădiri dezafectate din Balş, însă gerul din timpul nopţii nu i-a permis să mai rămână în acelaşi loc. Şi el face parte tot din rândul foştilor elevi de la „Temerarii”.
„Era frig, când m-au găsit cei de la primărie şi cei de la poliţie eram îngheţat lemn. Nu ştiu ce m-aş fi făcut dacă nu mă aduceau aici, cred că ajungeam să dorm pe la subsolurile blocurilor. M-aş fi dus şi acolo, dar mi-a fost frică de şobolani, am un prieten care a dormit acolo şi a fost muşcat”, spune Ilie Gheorghe.
În ceea ce-l priveşte pe Didei, acesta este cunoscut în tot Balşul pentru atitudinea pe care o afişează pe stradă. Acesta obişnuieşte să adreseze cuvinte vulgare trecătorilor şi mereu poate fi văzut cu un sac în spate pe străzile oraşului.
„Au murit părinţii mei… mai am trei fraţi… nu am casă”, am reuşit să înţelegem din mai multe fraze fără sens pe care acesta le-a rostit.
Unii dintre oamenii străzii au refuzat ajutorul
Dacă cei trei tineri au acceptat să primească ajutorul oferit, alte persoane au refuzat categoric acest lucru. Aceştia fac parte dintre cei care obişnuiesc să cerşească în apropierea bisericilor sau să stea în faţa magazinelor mai mari din Balş pentru a se oferi să care bunurile cumpărate de trecători în schimbul câtorva monede.
„Au fost câţiva care nu au vrut să audă de acest sprijin, care au fugit imediat ce au văzut că vrem să-i ducem la adăpost. Preferă să doarmă în scări de bloc sau în alte spaţii similare decât să renunţe la cerşit. O tânără care se afla în această situaţie a mai motivat că nu vrea să lase lucrurile pe care le are strânse în scară şi să plece pentru că riscă să rămână fără ele. Deşi am încercat să o convingem că aşa este cel mai bine pentru ea, aceasta a fugit şi s-a ascuns”, mai declară Barbu.
O parte dintre oamenii străzii, cazaţi la „Temerarii”
O parte dintre cei care au rămas pe străzi după închiderea centrului „Temerarii”, care în perioada verii au locuit în construcţia din faţa unităţii în locul în care stătea paznicul, au fost sprijiniţi de către reprezentanţii Primăriei Balş pentru a putea locui în camere de cămin din clădire. Astfel, câteva săli au fost puse la punct, au fost conectate la electricitate şi acum pot fi folosite de către aceştia. Nici „chiriaşii” de la „Temerarii” nu vor rămâne pentru o perioadă prea mare în acea clădire, deoarece aceasta ar putea intra în reabilitare în următoarea perioadă.
