Pornind de la învăţăturile biblice, urmaşii lui Deceneu practică astăzi meseria care te ajută să-ţi cureţi sufletul, iar uneori şi buzunarul. Încă din cele mai vechi timpuri, preoţii reprezentau oameni de bază ai societăţii, mai ales în cazul microsocietăţilor rurale, unde preotul era şi învăţătorul satului. Şi astăzi ne putem mândri cu astfel de exemple pozitive. Există preoţi despre care se poate spune că sunt trimişii lui Dumnezeu pe Pământ, aceştia ajutându-i pe oameni, atât spiritual, cât şi financiar. Spre exemplu, părintele Adrian Stănulică, director executiv al Organizaţiei Vasiliada, care vine în sprijinul copiilor, familiilor, grupurilor sociale aflate în situaţii dificile, medii abuzive sau lipsite de condiţii minime de trai. Din păcate, însă, nu toţi îi calcă pe urme. 
Întruchiparea milosteniei în formă ,,brută”
Dar cum în viaţă există bine, există şi rău. Pe lângă aceste cazuri preafericite şi rarefiate, avem de-a face şi cu preoţi care nu fac deloc cinste sultanei bisericeşi. Cum credinţa fără fapte este moartă, de-a lungul timpului, clericii au fost implicaţi în mai multe evenimente cu iz de scandal, în care pacea sufletească şi liniştea interioară au fost înlocuite cu mângâieri apăsate, aplicate în mod repetat necredinciosului în speranţa mântuirii sufletului acestuia.
Cazul preotului din comuna doljeană Şimnicu de Sus, care este acuzat de fosta soţie că în timpul mariajului a avut un comportament abuziv, naşte numeroase controverse în rândul enoriaşilor, care nu cred că preotul s-ar fi abătut de la poruncile Decalogului. Psalmii lui David şi Evanghelia după Matei, pline de învăţături legate de iertarea şi iubirea aproapelui, se pare că i-au afectat memoria părintelui care nu-şi mai aminteşte dacă şi-a lovit sau nu preoteasa: ,,S-o fi întâmplat să-i dau şi o palmă”.
Aplicarea credinţei în plan material 
Transformarea mercantilă a credinţei în bani duce la încurcarea căilor Domnului. Atât sfârşitul anului, cât şi intrarea în anul ce urmează, face ca preotul să-ţi calce pragul cu ocazia Crăciunului, dar şi a Bobotezei. Chiar dacă tu crezi că te poţi sustrage vechilor ritualuri, preotul pare mai hotărât ca niciodată, vârându-ţi crucea în uşa întredeschisă, asemeni unei descinderi DIICOT. Cu toate că nu se impune o taxă pentru aceste manifestări religioase, fiecare familie oferă bani preotului. Pe lângă aceste cântări evlavioase susţinute în pragul uşii, înainte de plecare preotul întreabă: “Calendare doriţi”?
Acelaşi calendar poate fi procurat şi de la talciocurile improvizate la intrarea în biserică. Acestea sunt dotate cu cărţi, biblii, cruci, de diferite dimensiunii, lanţ cu cruce, mătănii, transformându-l într-un adevărat altar al credinţei, de unde creştinii cucernici îsi pot cumpăra toate cele trebuincioase purificării sufleteşti.
Taxă pentru fericire, dar si pentru poarta raiului
Taxele nu sunt percepute doar de Fisc. Şi preoţii au preţurile lor. Astfel, pentru momentele fericite, cum ar fi nunta şi botezul, se percep taxe: pentru nuntă, tariful urcă până undeva la 800 de lei, iar pentru botez, până la 500 de lei. De aici, fiecare lăcaş al Domnului îşi stabileşte singur preţul. De exemplu, Biserica Madona Dudu percepe pentru un botez 400 de lei, iar pentru cununie 700 de lei.
O fi scump să trăieşti, dar mai scump este să mori!
Şi ultimul drum are costurile lui. Teoretic, slujbele de înmormântare trebuie oficiate gratuit, însă, practic vorbind, suntem contrazişi de cerinţele preoţilor, slujba de inmormântare învârtindu-se în jurul sumei de 300 de lei. Propaganda afectivă oferită de preoţi rezultă şi din discursul pe care acesta îl susţine la căpătăiul decedatului menit să impresioneze mai mult decât este cazul. Astfel, slujitorul Domnului poate pleca cu sufletul împăcat că a făcut în aşa fel încât să merite fiecare bănuţ în parte.
Fără chitanţă, din motive… bisericeşti 
Costurile acestor evenimente ramân secretul dintre tine şi părinte, acesta neeliberând chitanţă din motive… bisericeşti. Cum morţii cu morţii şi vii cu vii, rudele decedatului se îngrijesc şi de hrana trupească. Pomenile nu mai sunt ce erau odată. Ele nu mai au loc într-un mediu restrâns, în casa celui decedat, ci la restaurante, unde atât familia îndurerată, cât şi preotul se bucură de servicii de calitate asemeni unei petreceri cu fast.
Cai Putere mânuiţi cu ,,Har” şi ,,Duh”
Se pare că mixtul din busuioc şi extract de tămâie duce la creşterea prosperităţii în rândul feţelor bisericeşti, care au trecut de la mijloacele de transport în comun la maşini de lux. În topul preferinţelor care îi ispitesc pe preoţi se află epifania perfecţiunii – Mercedesul şi minunea germană – BMW-ul. Pentru ca transportul între o cununie şi o inmormântare să fie cât mai liniştitor, iar automobilul să fie ferit de eventuale pericole ale străzii, acesta deseori este inmatriculat cu una dintre urmatoarele variante: HAR, DUH, MIR sau RAI.
Transhumanţa tehnologiei în taina preoţiei
Biserica ajunge de multe ori să fie şi locul unde credinciosul se întoarce la primitivism. Cazurile în care apar mai mulţi bătrăni ce au leşinat în timp ce se inghesuiau la agheasma sau credincioşi ce s-au înjurat în lupta pentru pupatul moaştelor au ajuns ceva banal. Din fericire, tehnologia ne ajută în orice problemă. Acum avem spovedenia pe internet. Deşi mai mulţi preoţi sunt de acord că ,,harul nu merge online”, metodata nu este condamnată pe deplin. Pentru credincioşii care nu au timp să meargă la biserică, faptul că se află la un click distanţă de mântuire este o adevărată uşurare. Poate, pe viitor, cineva se va gândi să introducă puparea moaştelor prin webcam si imbuteliera apei sfinţite în pet-uri de 1 litru.
Biserica continuă o pantă descendentă în ceea ce priveşte încrederea populaţiei. Conform ultimelor statistici, realizate în anul 2013, în luna august 63,9% din populaţie a răspuns afirmativ întrebării pe tema credinţei în BOR, spre deosebire de luna mai când la aceeaşi întrebare au răspuns afirmativ 66,1% din populaţie.
de Nicoleta Vărzaru şi Adina Bechet
Raspunde cu citat
