A venit şi vremea şcolii! Clopoţelul sună, copiii se adună, care voioşi, care pe alocuri un pic trişti. Dar toţi cu emoţii despre ce şi cum va fi.
Copiii sunt zglobii şi pe culoarele şcolii. Pentru ei şcoala este o nouă formă de cunoaştere a realităţii înconjurătoare. La şcoală se învaţă, dar chiar şcoala este ceva care trebuie descoperit.
Uşa se închide, copii sunt în clasă cu Doamna Învăţătoare!
Afară au rămas părinţii şi bunicii. Şi ei cu trăirile lor aparte, cu gândurile lor îndreptate către prichindeii care sunt de-acum în clasă.
Pot spune că şi pentru mine ziua de începere a fost una specială. Am revăzut cu ochii minţii prima mea zi de şcoală. Pentru mine însă acea amintire este aidoma cu cea a unei … catastrofe. Am fost foarte trist în acea zi. Trist în prima zi din clasa I, fericit în ultiuma zi din clasa a XII-a! Am avut de aşteptat vreme de 12 ani izbăvirea. Ăsta am fost, nu mi-a plăcut la şcoală.
Fetiţa mea, Ioana Daria a perceput însă altfel începerea şcolii. Veselă, încrezătoare în forţele proprii, curioasă. Mi-a dat chiar şi mie curaj şi m-a făcut la distanţă de 33 de ani să pot vedea altfel prima zi de şcoală. Poate şi pentru că în ciuda faptului că fetiţele seamănă cu taţii, din anumite perspective copii au ce nu au avut părinţii. Şi îi mulţumesc fetiţei mele că m-a făcut să savurez prin prisma ei farmecul primei zile de şcoală. Poate şi pentru că şcoala ei, Liceul de Artă Marin Sorescu este o şcoalaă vocaţională prin excelenţă, iar noi am ales să studiem pianul. I-am prins gustul acasă, la bătrâna pianină germană din sufrageria noastră. Am continuat la grădiniţa Liceului de Artă, drept pentru care aducem sincere mulţumiri Doamnelor Maria Antoaneta Dobrescu, Deliana Toma şi Alina Ciucă. Acum adresăm cu speranţă mulţumiri anticipate Doamnelor Cămăraşu şi Balaci. Vom fi la clasa specială de pian, vom aprofunda şi timzi vom bate la porţile afirmării în lumea muzicii culte.
Fetiţa mea are toate premisele. Eu am încredere în capacitatea ei. Am început şi noi şcoala, am avut emoţii şi trăiri aparte. Sentimente de îîncredere. Eu sunt mândru de fetiţa mea şi cum am mai spus, îi mulţumesc pentru că graţie ei am retrăit emoţiile începerii clasei I. De această dată am fost şi eu sfios, am avut emoţii. M-am simţit mic în Sala de Festivităţi şi curios în faţa clasei. De această dată însă, uşa clasei s-a închis pentru mine. Vlăstarul meu este în clasă şi îmi va dărui prinosul setei de cunoaştere.
by Alin-Gabriel OPREA
