O farfurie zburătoare realizată în curtea doljeanului Nicolae Stăncioiu, fabricată din oțel și care cântăreşte 150 de kilograme, poate fi admirată de cei care sunt fascinați de science fiction și nu numai. În localitatea unde a copilărit Henri Coandă, Perișor, oamenii privesc cu uimire și admirație creația consăteanului care vrea să revoluționeze generația aparatelor de zbor, fie ele și asemănătoare cu obiectele zburătoare neidentificate.
Invenția – dacă poate fi nu numită așa – arată exact ca OZN-urile din filme, iar cei care au meșterit-o își doresc ca în curând să și poată zbura cu ea. Este vorba despre un inginer, respectiv Nicolae Stăncioiu, în prezent pensionar, și un fost sudor în Irak, pasionat de planorism, Ion Brabete și el tot pensionar.
Construcția farfuriei a început în urmă cu patru ani și a costat circa 2.000 de lei după cum mărturisesc cei doi. Partea cea mai importantă, care ar ridica ozn-ul de la sol este, însă, cea mai scumpă. Ar fi nevoie de 8 propulsoare cu ajutorul cărora farfuria chiar să zboare, dar prețul lor ajunge la circa 200.000 de lei. „Cele opt propulsoare care pot ridica farfuria zburătoare în aer se găsesc doar în Germania și costă aproximativ 200.000 de lei. În acest moment sunt în căutarea unor sponsori care să ne ajute pentru a putea duce invenția la capăt”, explică inginerul Nicolae Stăncioiu, în vârstă de 67 de ani.
”Au fost perioade în care am vrut să renunțăm, dar amândoi am zis că, dacă am pornit pe acest drum, să nu ne abatem deloc. Investiția s-a ridicat până acum la 2.000 de lei, mai mult de atât noi nu ne permitem. Suntem doi pensionari care am pus pe picioare un OZN“, povestește Ioan Brabete. ”Este o frumusțe de farfurie zburătoare. Sunt mândru de invenția mea. Până la urmă, cel mai important lucru în viață este să îți urmezi visul cel mai mare“, îl completează inginerul.
Obiectul construit de Nicolae Stăncioiu a fost înscris la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM). Oricum, cei doi nu vorbesc foarte mult despre partea tehnică a proiectului, explicând că nu vor să cadă pradă spionilor industriali. Până când farfuria se va ridica de la pământ către cer nu se știe cât va mai dura. Până atunci, inginerul și sudorul speră ca măcar ea să fie amplasată în centrul comunei, lângă avionul lui Henri Coandă.