Sunt convins că ați urmărit, cu legitim interes și preocupare, ultimele evoluții politice din România. Indiferent de pe ce parte a baricadei ne-am putea situa, un lucru trebuie să continue să ne unească: interesul de a păstra și dezvolta Parteneriatul Strategicconstruit în ultimii 15 ani între România și Statele Unite, baza securității și a interesului național pe termen lung. Acest Parteneriat nu aparține președinților celor două țări. Ei, ca și guvernele, vin și pleacă. El aparține celor două națiuni, așa cum apartenența României în Uniunea Europeană ține de valori și interese comune și perene ale Europei întregi, dincolo de ciclurile economice sau bulversările geopolitice.
La 15 ani de la lansarea Parteneriatului Strategic, cu ocazia vizitei președintelui Bill Clinton la București, la 10 ani de la invitarea României să adere la NATO și la 5 ani de la intrarea în Uniunea Europeană, avem datoria să vedem cât din promisiunea de securitate, dezvoltare economică, progres social și demnitate umană care au forjat uriașul consens național din jurul integrării euro-atlantice s-au îndeplinit. Și, mai ales, să vedem cu luciditate cât de mult din acest vis prea puțin împlinit se datorează naivității, cinismului, lăcomiei sau coruperii sensului integrării României în Occident.
Niciodată nu a fost România mai divizată ca acum. Avem datoria să ne uităm la sursa problemelor noastre. Am vorbit, într-un editorial recent pentru The New York Times, despre cauzele profunde ale acestor evoluții și despre datoria, împreună ca națiune, de a merge mai departe, de a ne da șansa unui nou început, despre valorile și angajamentul nostru occidental, dar să vedem și interesele noastre cu ochi mai realiști și pragmatici. Să înțelegem că integrarea în Europa sau NATO nu pot să înlocuiască un adevărat Proiect Național, bazat pe fundația construcției euroatlantice, dar nu substituindu-i-se. Că a venit clipa, până nu e prea târziu, să stabilim o agendă reală pentru România și să o punem în practică. Acum, României îi lipsește un nou proiect național, capabil să unească românii în jurul acelorași obiective și să nu risipească energia națiunii române în aventuri fără rost. Acest proiect înseamnă a da fiecărui român, oriunde s-ar afla el, oportunitatea de a contribui, a-l face părtaș și responsabil pentru destinul țării sale. Acest proiect înseamnă a fructifica pe deplin șansele risipite ale integrării, dar de a urmări cu perseverență și lucrurile care țin de interesele, năzuițele și ambițiile noastre. Nu există opțiune pentru o Românie prosperă, puternică și demnă în afara familiei democrațiilor euro-atlantice, fără NATO și fără alianța cu America. Rolul de partener respectat sau de copil nărăvaș al Occidentului depinde doar de noi. Parteneriatul Strategic cu SUA nu reprezintă doar un act între președinții celor două țări, care vin și pleacă, ci aparține celor două națiuni. El trebuie apărat, întărit și dezvoltat generații la rând. Este singura garanție reală pentru securitatea și libertatea României.
Am avut privilegiul să servesc interesele României în acești ultimi ani și de a contribui, alături de mulți alții, la drumul României către familia sa naturală, a Vestului democratic. Am avut privilegiul, ca amabasador al României în Statele Unite, să cunosc și să prețuiesc comunitatea româno-americană care a știut întotdeauna să se unească atunci când interesele țării au cerut-o. Îmi amintesc cu mândrie de succesul uriaș și de emulația din jurul petiției pe care românii din America au adresat-o Administrației și Congresului în favoarea aderării României la NATO. Mă bucur să văd același spirit renăscând prin recenta inițiativă de a adresa – în acest an electoral din America – o petiție similară de această dată pentru liberalizarea regimului de vize (Visa Waiver) pentru cetățenii români în Statele Unite, așa cum funcționează astăzi pentru majoritatea statelor Uniunii Europene. Încurajez toate structurile asociative, religioase, culturale și profesionale, și pe românii din întreaga Americă să se alăture acestui demers de demnitate și solidaritate românească.
Românii din afara granițelor sunt o resursă privilegiată pentru dezvoltarea României. Vorbim despre talentul, puterea de muncă și etica lucrului bine făcut a peste trei milioane de oameni peste tot în lume, vorbim despre sutele de mii de români din SUA și din America de Nord. Într-un moment de aparentă paralizie în România, o revoluție tăcută a celor din străinătate, prin idei și implicare, poate reprezenta exact imboldul necesar pentru a aduce în prim-plan ideea și contururile unui Plan. Sunt deja 53 miliarde de euro trimise de către românii din străinătate către țară, în ultimii 10 ani. Sunt bani care i-au permis României să se mențină pe linia de plutire. Și din această privință, a vorbi despre izolarea celor de peste granițe, de mecanisme care să facă mai grea participarea la decizia politică din țară reprezintă atât o atitudine anti-națională, cât și o imensă eroare economică. Transformarea României din ultimii zece ani este direct legată și de activitatea economică din străinătate, de patriotismul celor care, indiferent de cât de multe îi deranjează acasă, au decis să investească în România.
Eu cred că trebuie să facem și acasă ceea ce americanii și românii din America au descoperit de mult: că nu există democrație fără o economie puternică și locuri de muncă; că nu există o economie puternică fără integritate, justiție independentă și intoleranță totală față de corupție; că nu există libertate, democrație și împlinirea visului american fără securitate și o armată puternică, fără valori, fără credință și patriotism. A aduce o națiune împreună, prin recâștigarea în interes național al celor care au părăsit țara, devine obligatoriu pentru succesul României.
Vreau ca românii din străinătate să nu mai fie socotiți oportunități ratate pentru România. Într-o analiză a Ziarului Financiar, se estimează că economia românească pierde 20 de miliarde de euro pe an din migraţia angajaţilor în străinătate. Amplitudinea acestui fenomen poate fi un moment de trezire față de cum își gestionează România relația cu cetățenii săi din străinătate. Eu cred cu tărie în reluarea dialogului și în abandonarea oricărui sentiment de război politic între cetățenii din țară și cei din străinătate. Este timpul să punem în discuție, să dezbatem, să batem în cuie și să ducem la îndeplinire nu doar un Plan pentru România, dar și un Plan pentru românii din străinătate, care să fie parte integrantă a acestui amplu demers de societate. Că este vorba despre servicii consulare de calitate, despre campanii de cultură și de identitate națională, despre investiții în și dinspre comunități, despre educația în limba română, despre păstrarea legăturii cu familia și cu țara, despre un mod mai simplu de a vota, toate acestea trebuie discutate și puse sub semnalul normalizării României, a îndreptării sale către aceeași cale, a unității și a efortului comun.
Împreună, atunci când eram ambasador în SUA, am făcut prima mare petiție pentru aderarea României la NATO. Împreună, ca ministru de externe, am reușit să facem din România un aliat al Americii în NATO. Am avut de fiecare dată șansa și bucuria să vizitez comunitățile românești din SUA, să merg în bisericile românești din toată America. Acum, mai mult ca oricând, România are nevoie de toți fiii și fiicele sale.
Pentru românii din SUA, unul din primele puncte ale acestui Plan este introducerea României în programul Visa Waiver. Invit comunitatea românească din America să dea tonul unui efort național care să ne permită să intrăm în SUA fără viză! Invit comunitatea românească din America să semnăm împreună o petiție care să arate dorința și angajamentul nostru pentru a atinge nivelul următor în relația strategică! Dacă am reușit împreună cu aderarea la NATO, sunt sigur că putem duce la bun sfârșit intrarea în Programul Visa Waiver, prin acțiune energică și coordonată la nivelul Congresului SUA.
România poate mai mult cu românii din străinătate alături. E un mesaj simplu, care trebuie însă exersat și repetat. Ca politician, dar și ca român care și-a petrecut destui ani servind România în străinătate, voi susține de fiecare dată recunoașterea și încurajarea contribuției românilor din străinătate la efortul național de dezvoltare. Nu risipindu-se, ci unindu-se, România merge înainte
Sursa: http://www.oltenasul.ro
