Craiova, a cărui imagine doar ce scăpase de încercările scârboase ale unora dintre candidaţii USL din campania de la locale, care o catalogau la fiecare minut “oraşul interlopilor”, este sufocată, de două săptămâni, de prestaţia aceloraşi candidaţi. De această dată, în calitate de aleşi.
Peste 100 de oameni au ieşit în stradă, în câteva rânduri, la Craiova, după ce primarul Lia Olguţa Vasilescu a emis dispoziţii de demolare pentru 166 de chioşcuri din Craiova, majoritatea în cartierul Craioviţa. La un moment dat, oamenii au blocat bulevardul Tineretului, fiind dispersaţi de forţele de ordine. Proprietarii chioşcurilor se adunaseră după ce le-au fost comunicate somaţiile, prin care li se dădea un termen de patru zile pentru a-şi ridica magazinele. În caz contrar, acestea urma să fie demolate de primărie. După doar câteva zile, în faţa sediului Primăriei Craiova, în timpul altui protest, faţă de deciziile prin care primarul Lia Olguţa Vasilescu vroia să demoleze chioşcurile, trei femei au leşinat, două dintre ele ajungând la spital. Chioșcarii au scandat, între altele, “Criminala, criminala!”, la adresa primarului Lia Olguţa Vasilescu.
Proces cu surprize
Pe 9 octombrie, cu două zile înainte de demolare, Prefectura Dolj a contestat dispoziţiile la Tribunalul Dolj, iar, pe cale de consecinţă, actele au fost suspendate până la definitivarea judecăţii pe fond a cazului. Termenul de judecată, stabilit de Tribunalul Dolj pentru 18 ianuarie 2013, a fost preschimbat pe 10 octombrie, fără citarea prefecturii, pentru… 12 octombrie 2012! Magistraţii Tribunalului Dolj au decis, vineri, amânarea teremnului de judecată pentru 26 octombrie, după ce mai mulţi chioşcari au făcut cerere de intervenţie în dosar, ca părţi vătămate.
Control pe blat
În ziua în care judecătorii preschimbau termenul în process, trei inspectori ai Ministerului de Interne soseau în Craiova, după ce primarul Olguţa Vasilescu ceruse insistent şi pe toate canalale, mai puţin oficiale, că nu există, demiterea prefectului de Dolj, Elena Costea. Numai că, întorşi din drumul lor liniştit către o oarecare unitate administrativ-teritorială din ţară, de un telefon nervos, controlorii de la Interne veniţi să-i caute prefectului de Dolj nod în papură au uitat că le trebuie şi un ordin de serviciu. Sau ei n-or fi uitat, săracii! Cert e că nu l-au avut. Or, nici o instituţie publică din România, cu atât mai mult o prefectură, birou al Guvernului în teritoriu, nu poate fi călcată decât după nişte proceduri foarte stricte. Documentul de bază, susţin chiar secretarii de stat din guvern, este ordinul de serviciu, iar procedura după care demarează controlul este înregistrarea şi avizarea acestui ordin de către conducătorul instituţiei care trebuie verificate. Nu mai intrăm în amănunte de securitate a gestionării informaţiei, că deja e prea mult. Cert este că inspectorii, la sosirea în Craiova, au pus mâna pe documente în lipsa prefectului, care era, culmea, tocmai la MAI!
Chişcarii, dmeolaţi, penalii primăriei – protejaţi
În vâltoarea maimuţărelilor din capul Primăriei Craiova, generate de demolarea în masă care bate la uşa chioşcarilor, cu toţii am uitat însă un alt aspect din viaţa social-administrativă a Băniei, care, acum, mai mult ca niciodată, ar fi trebuit să ne preocupe. Penalii publici! Infractorii nedovediţi despre am scris sute de pagini de ziare, cumulat, şi a căror prestaţie iese acum la iveală. În cazul, evident, al demolării chioşcurilor din Craiova. Lăsând la o parte procedura administrativă, în dezbatere la Tribunalul Dolj, dacă ne oprim la fondul câtorva dintre cazuri, descoperim mostre de administraţie penală cutremurătoare. Cineva din primărie îmi spunea că ar trebui să mă simt prejudiciat, ca şi plătitor craiovean de taxe şi impozite, pentru că unii dintre aceşti chioşcari nu şi-au achitat taxele din 1992! Sau că alţii nu mai au contracte valabile de închiriere. Da, dar prejudiciaţi şi furaţi sunt cei mai mulţi dintre craioveni tot timpul, dacă ne raportăm la ce le este permis unora, iar altora, nu! Cutremurător este însă că am plătit zeci de ani sute de funcţionari, ale căror venituri cumulat depăşesc cu mult taxele chioşcarilor, ale căror afaceri personale ne-au prejudiciat înzecit, dacă includem aci relaţiile acestora cu adevăraţii şmenari ai Craiovei, nu pe cele cu trei-patru chioşcari pe care i-au îngăduit fără acte sau fără plata la zi a chiriei pe teren. Iar aceşti funcţionari lucrează încă în primărie şi n-am auzit de vreo demitere sau de vreo plângere penală făcută de primăriţa Olguţa vasilescu pe numele lor! Demolăm nişte chioşcuri, rapid, adică tratăm o mică parte a efectului, riscând mişcări de stradă, dar nu ne atingem de cauză! Altul era deznodământul demolariadei dacă acţiunea începea cu cinci-şase angajaţi ai primăriei în vizită la Parchet
