Irina Rață, o tânără de 33 de ani, din Craiova, plecată de opt ani în afara granițelor țării, i-a scris președintelui ales, Klaus Iohannis, că este gata să-și pună la dispoziție toate cunoștiințele și resursele mentale pentru a ajuta la reclădirea României. Stabilită la Bruxelles, Irina crede că ”există un capital enorm de speranță, o energie născută din nimic, care trebuie pusă în slujba celui mai nobil scop și folosită în cel mai eficient mod cu putință”, și îl îndeamnă pe președinte să găsească o soluție pentru ca ea și cei ca ea, plecați în străinătate, să poată ajuta la reclădirea României.
Mai jos, redăm integral scrisoarea:
”Domnule Presedinte Iohannis,
Desi acesta este un mesaj personal, am decis pana la urma sa il postez pe pagina mea de Facebook deoarece cred ca sunt multi romani care impartasesc aceste ganduri, dar nu au timp/curaj sa va transmita ceea ce simt.
Sunt o romanca din Craiova, plecata de 8 ani din Romania si locuiesc in Bruxelles. Sunt un om normal care munceste mult pentru a trai onorabil si pentru a cladi un viitor copiilor sai.
Daca ma intreba cineva acum o luna cand sunt alegerile prezidentiale in Romania si cine candideaza, nu as fi stiut sa ii raspund. La fel ca multi alti romani, replica seaca ar fi fost «oricum, toti sunt o apa si un pamant». Si apoi, intr-o zi, pe Facebook mi-a aparut un articol intitulat «De ce taci, ba, neamtule?». M-a intrigat titlul, asa ca l-am citit. Si atunci totul s-a schimbat. Un om altfel mi-a fost prezentat virtual, un profil atipic pentru scena politica romaneasca. Dar la momentul respectiv, inca nu indrazneam sa sper ca «era pe bune», undeva nu se lega: fie omul nu este ceea ce vrea sa para, fie nu va avea nici o sansa in «cusca leilor».
Apoi am inceput sa ma informez, sa va studiez. Si mi s-a conturat imaginea omului pe care mi-l doream de mult la conducerea tarii mele: un om civilizat, imposibil de atras in mizeria mediatica, hotarat, inteligent si, mai presus de orice, cinstit. Nu spun asta ca sa va flatez, va spun doar ca asa mi s-a conturat profilul dumneavoastra si nu pot decat sa sper ca nu m-am inselat.
Dupa 8 ore petrecute la coada la votare duminica si o seara petrecuta in fata televizorului cu aceleasi emotii pe care le simteam cand juca Romania la cupa mondiala de fotbal, am incheiat ziua plangand de fericire. Apoi m-am trezit luni dimineata simtind ca incep sa inteleg oamenii care au infaptuit revolutia din 1989. Doar ca acum contribuisem putin si eu si, in plus, avusesem luxul sa scutim orice varsare de sange. De atunci, am constant lacrimi in ochi si un freamat in suflet deoarece o Romanie decenta si frumoasa este, din nou, un ideal tangibil.
Domnule Iohannis, va scriu cu urmatorul mesaj foarte serios: vreau din tot sufletul sa va pun la dispozitie toate capacitatile si cunostiintele mele pentru a recladi Romania. Nu am un CV impresionant, nu sunt in Romania si nici nu va pot promite ca ma voi intoarce deocamdata, dar cu limitarile si oportunitatile mele, vreau sa va ajut. Nu stiu cum se poate concretiza acest ajutor, asta este treaba dumneavoastra si a echipei dumneavoastra de a gasi cea mai buna intrebuintare. Asa cum ati putut simti pe propria piele, mediul virtual scurteaza (si uneori elimina complet) distantele si sunt convisa ca si de aici pot face multe, iar o repatriere subita si in masa a romanilor entuziasmati nu ar fi neaparat un lucru bun.
Ca un ultim cuvant, va rog sa ne folositi cat mai curand si mai mult pe noi, acestia care impartasim acelasi tel si care vrem sa ajutam. Exista acum in Romania Mare (care se intinde mult dincolo de granitele geografice ale tarii), un capital enorm de speranta, o energie nascuta din nimic (asta ar trebui sa placa spiritului dumneavoastra de fizician nuclear) care trebuie pusa in slujba celui mai nobil scop si folosita in cel mai eficient mod cu putinta.
Va multumesc !”
Raspunde cu citat
