Când te uiţi la unii aleşi dintre aceia, cu ştaif parlamentar, la vehemenţa cu care îşi arată convingerile programatice şi îşi încrucişează iataganele, sub acoperământul sacru al palatului poporului, mai că-ţi vine să-i pupi în bot şi să jubilezi că soarta naţiei şi a democraţiei se află pe mâini bune. Adicătelea, am ales noi ce-am ales (ca electori), dar am ales bine şi cum trebuie! Atins drept în inimă şi cuget de ce înverşunări scot unii dintre dânşii pe gură, nici nu mai distrugi culoarea, nici doctrina, bat-o vina, vezi doar vajnici muschetari în serviciul binelui naţional.
Cam aşa mi s-a părut, până mai alaltăieri, distinsa doamnă deputat Aura Vasile. O prezenţă foarte vocală, dinamică şi caustică, neiertătoare cu duşmanii declaraţi de la PDL, dar mai ales cu ciolănarii de la UNPR. Devenisem fan al dumneaei, admirând-o cu câtă sfântă mânie dă iama printre portocalii şi popotanii de la cantina intendentului de patru stele, Oprea. Îmi ziceam, uite, frate, că avem şi noi, pe Dâmboviţa, o „doamnă de fier”, mai bărbată decât Coana Joiţica şi chiar decât doamna Tatu (care e „de trei ori femeie”). Cu spiritul ei combativ, le-a eclipsat demult pe cele trei graţii blonde, Lenuţa, Roberta şi Raluca).
Cum ziceam, până alaltăieri am fost fascinat de prestaţia acestei republicane „a la Ploieşti”. Însă, de-aci-nainte, tot farmecul s-a dus. Scurt pe doi, vindicativa doamnă Aura m-a dezamăgit cumplit. Dimineaţa a dat zvon că-şi ia adio de la social-democraţie, pe la prânz, cu dramatice mustrări de conştiinţă, a leşinat şi a luat-o salvarea. Repede şi-a revenit mai pe seară, a ieşit de la „urgenţe” şi (sfătuită de „primarul care este”) a anunţat că rămâne totuşi credincioasă dragostei dintâi. Cu regret, şi lovit rău în amoarea mea, să spun, stimată doamnă Vasile, că aşa ceva nu se face! Aş fi înţeles gestul, dacă, bunăoară, idolul meu ar fi ales măcar pe dl DD şi Partidul Poporului. Un partid nou, viguros şi de viitor. Dar să te dai, fie măcar şi pentru o noapte, cu alde „reevaluaţi” ca Oprea, Nicolicea sau Miki Şpagă, pe care i-ai făcut de-atâtea ori cu ou şi cu oţet, s-avem, pardon, e prea de tot!
Unii comilitoni şi amici încearcă acum să-i apere imaginea, că Aura Vasile n-ar fi bătut palma cu „naţional progresiştii”. Naiv cum sunt, mai trăgeam şi eu speranţă că aşa ar fi. Dar a apărut în plen dl Ioan Oltean, ditamai vice şi secretar general, şi-a scos „broscoiul din gât” şi a citit rar, apăsat şi mailiţios peste poate, cererea de înscriere (a sus-pomenitei) în UNPR. Asta le-a pus capac la toate. De unde trag concluzia că tot ataşamentul, toate convingerile şi tot postamentul doctrinar ale respectivei s-au dus dracului! Iartă-mă, Doamne, că gura păcătosului, adevăr grăieşte.
